Mirabai după - Tejvan Pettinger

Mirabai a fost o mare sfântă şi o adoratoare a lui SRI KRISHNA. În pofida criticismului şi a ostilităţii familiei sale, ea trăit o viaţă exemplară de sfântă şi a compus mai multe bhajans devoţionale. Informaţiile istorice despre viaţa lui Mirabai aparţin unor dezbateri ale unor oameni de ştiinţă. Cea mai veche menţionare bibliografică se regăseşte în comentariile lui Nabhadas’ Sri Bhaktammal din 1712. Bineînţeles, există multe surse care ne oferă diverse operspective asupra acestei poete şi sfinte a Indiei.

Viaţa lui Mirabai
Mira s-a născut la începutul sec al 16-lea în satul Chaukari Merta, Rajasthan. Tatăl său era Ratan Singh un descendent al lui Rao Rathor, fondatorul Jodhpur-ului. Pe când Mirabai avea 3 ani, un Sadhu a venit în casa părinţilor ei şi a oferit tatălui ei o păpuşă ce îl reprezenta pe Krishna. Tatăl ei a considerat aceasta ca pe o binecuvântare specială, dar iniţial nu a dorit să o ofere fiicei sale, pentru că se gândea că nu o va aprecia la adevărata sa valoare. Însă, Mira, pur şi simplu, s-a îndrăgostit la prima vedere de această păpuşă. A refuzat să mănânce pănă ce nu i-a fost dată păpuşa care-L reprezenta pe Sri Krishna. Pentru Mira această reprezentare a lui Sri Krishna întruchipa chiar prezenţa sa vie. Ea a făcut din Krishna prietenul ei de o viaţă, iubitul ei şi soţul ei. De-a lungul ybuciumatei sale vieţi ea nu a renunţat la acest legământ pe care l-a făcut încă din copilărie.
Pe când Mira era foarte tânără ea a văzut o procesiunea unei nunţi care mergea de-a lungul străzii. Întorcându-se către mama sa ea a întrebat, “Cine va fi soţul meu?”. Mama sa i-a răspuns, jumătate în glumă, jumătate în serios, “Deja tu ai un soţ, pe Sri Krishna.” Mama Mirei era foarte încântată de tendinţele relgioase ale fetei sale, dar ea a murit când Mira era foarte tânără.
De la o vârstă fragedă tatăl Mirei i-a aranjat acesteia o călătorie cu prinţul Bhoj Raj, care era fiul cel mai mare al lui Rana Sanga din Chittor. Aceasta era o familie hindusă influentă, iar mariajul lor însemna o urcare importantă a Mirei, pe scara socială. Mira, însă, nu era îndrăgostită de luxul din palat. Ea îşi servea soţul, plină de solicitudine, dar seara ea îşi petrecea timpul pentru a se ruga şi a cânta melodii devoţionale dedicate iubitului său Sri Krishna. În timp ce cânta diferite bhajans, în mod frecvent, ea îşi pierdea cunoştinţa şi intra în stări de extaz sau de transă.

Mergi către tărâmuri de nepătruns
În care chiar moartea tremură atunci când intră.
Acolo există jocuri în fântâna iubirii
Cu lebede ce alunecă în apele sale.
(1) Mergi către tărâmuri de nepătruns

Conflictul cu Familia
Noua sa familie nu aproba această stare de devoţiune pentru Krishna. Pentru a înrăutăţi lucrurile Mira reuza să o adore pe zeitatea guvernatoare a familiei sale Durga. Ea le-a comunicat că deja se dăruise lui Krishna.
Familia ei a început să-I dezaprobe din ce în ce mai mult acţiunile, dar faima şi reputaţia de sfântă a lui Mirabai s-a împrăştiat în întreaga regiune. Adesea ea îşi petrecea timpul purtând discuţii spirituale cu sfinţii (Sadhus), iar oamenii au început să o urmeze atunci când ea îşi cânta bhajans. Aceasta i-a făcut pe cei din familia ei şi mai geloşi. Cumnata Mirei, Udabai, a început să împrăştie bârfe false şi remarci defăimătoare, precum că Mira ar fi întreţinut relaţii incestuoase, în camera ei, cu alţi bărbaţi. Soţul ei, crezând că aceste poveşti defăimătoare sunt adevărate, a intrat în camera ei cu o sabie în mână. Dar a vâzit că Mira se juca cu o păpuţăşşi cp nu era nici un bărbat acolo. Cu toate aceste remarci şi atitudini isterice Mirabai a rămas neclintită fată de criticismul şi de bârfele lumii.

Mirabai şi Akbar
Faima Mira-ei s-a răspândit în întreaga Indie, iar cântecele sale devoţionale bhajans, erau cântate în întreaga zonă de nord a Indiei. Se spune că faima şi nivelul spiritual autentic al Mirei au ajuns la urechile marelui Împărat Akbar. Akbar era foarte puternic, dar de asemenea, foarte interesat de diferitele religii. Problema era că el şi familia în care era Mirabai erau cei mai aprigi duşmani, iar dacă ar fi vizitat-o pe Mirabai ar fi ar fi produs probleme mari pentru amândoi. Dar Akbar era foarte hotărât să o vadă pe Mirabai Prinţesa Sfântă.
Deghizat în haine de cerşetor Akbar a călătorit cu Tansen pentru a o vizita pe Mirabai. El era atât de îndrăgostit de muzica sa devoţională şi de suflet, încât a aşezat la picioarele ei un lănţişor cu o bijuterie foarte scumpă, înainte de a pleca. În decursul timpului vizita lui Akbar a ajuns la urechile soţului ei Bhoj Raj. El era foarte furios că duşmanul său Musulman fusese atras de Mirabai. El a ordonat ca Mirabai să se sinucidă aruncându-se în râu. Mirabai intenţiona să onoreze ordinal soţului ei, dar pe când intra în râu a apărut Sri Krishna şi i-a ordonat să părăsească locul şi să se îndrepte către Brindaban unde îl putea adora în pace.
Astfel câţiva oameni ce au urmat-o, Mirabai s-a îndreptat către Brindaban, unde îşi petrecea timpul adorându-l pe Sri Krishna. După un timp. Soţul său a început să se căiască, simţind că soţia sa este o sfântă. A călătorit la Brindaban şi a rugat-o să se întoarcă. Mirabai a fost de acord, spre neplăcerea restului familiei.
Curâd după moartea soţului Mira-ei, ce s-a petrecut într-o bătălie cu Împăratul Mogul Akbar, situaţia ei s-a înrăutăţit foarte mult. Rana Sanga, socrul său, a văzut în moartea soţului o ocazie de a scăpa de Mirabai. El i-a ordonat să realizeze Sati. Mirabai, cu acordul direct al iubitului său divin Sri Krishna, i-a comunicat că nu va face asta. Adevăratul său soţ, Sri Krishna nu murise. Aşa a afirmat ea în poemele ulterioare.
"sati na hosyan girdhar gansyan mhara man moho ghananami",
"Nu voi realiza sati. Voi cânta pentru Girdhar Krishna, şi nu voi deveni o sati deoarece inima mea este îndrăgostită de Hari (Krishna)."
,După această experienta familia ei a continuat să o tortureze. Ei au limitat mişcările ei şi au încercat să-i facă viaţa ei cât mai disconfortabul posibilă. Totuşi, în faţa tuturor acestor încercări şi necazuri ea a rămas detaşată de suferinţa ei fizică. Nu a fost nimic care ar fi putut perturba legătura ei interioară la cu Giridhara (epitetul de Sri Krishna ca băiat tânăr cioban). Se spune că de două ori familia ei a încercat să o omoare, o dată cu un şarpe veninos şi o dată prin băuturi otrăvitoare. În ambele ocazii se spune Mirabai, protejată prin harul lui Sri Krishna, a ajuns la nici un rău, fără a fi bolnavă.

SUNT Nebună
Devoţiunea ei şi magnetismul său spiritual, erau contagioase. E a fost cea care a inspirit pe mulţi să urmeze calea Vaishnavism. Aşa cum spunea Swami Sivananda:
"Mira împrăştia parfumul devotamentului său departe. Cei care au intrat în contact cu ea au fost afectaţi de curentul puternic al devoţiunii faţă de Divin. Mira a fost ca Domnul Gauranga. Ea a fost o întruchipare a iubirii si a inocenţei. Inima ei a fost un templu al devoţiunii. Faţa ei era floare de o lotus a divinului. Era doar bunătate în privirea ei, dragoste în vorbele ei, bucurie în cuvintele ei, putere în discursul său şi fervoare în cântecele ei ".
Chiar şi Sadhu-şii învăţati veneau la ea pentru inspiraţie. Există o poveste a unui Maestru Spiritual respectat, care a refuzat să vorbească cu Mirabai, deoarece ea era femeie. Mirabai răspuns există doar un singur bărbat adevărat în Brindaban, Sri Krishna; oricine altcineva era o Gopi a lui Krishna. La auzul acestui maestru spiritual a acceptat înţelepciunea lui Mirabai şi a venit să vorbească cu ea. Mai târziu, Mirabai a devenit elevul său.

Poeme de Mirabai
O mare parte din ceea ce ştim despre Mirabai vine din poezia ei. Poezia ei exprimă dorinţa şi căutarea sufletul ei pentru unirea cu Sri Krishna. În timp, ea îşi exprimă durerea separării şi în alte momente extazul divinei uniuni. Poeziile ei devoţionale au fost concepute pentru a fi cântate ca bhajans şi multe sunt încă cântate astăzi.
"Melodiile lui Mira insufla credinta, curajul, devotamentul şi dragostea lui Dumnezeu în mintea cititorilor. Ele inspiră adoratorii să le adopte pentru calea de devotament şi ele produc un fior minunat şi o topire a inimii în divin. "
Mirabai a fost o adoratoare foarte înflăcărată. Ea a fost imună la criticile şi suferinţa lumii. Ea s-a născut prinţesă, dar părăsit plăcerile a unui palat pentru a cerşi pe străzile Brindaban. Ea a trăit într-o perioadă de război şi de declin spiritual, dar viaţa ei a oferit un exemplu strălucitor de cea mai pură devoţiune. Mulţi au fost inspiraţi de devotamentul şi de dragostea spontană pentru Sri Krishna. Mirabai a arătat modul în care un căutător poate atinge comuniunea cu Dumnezeu, numai prin iubire. Mesajul ei a fost doar faptul că a fost că Krishna era adevăratul şi singurul ei iubit.


Dark Dweller despre Mirabai
Se spune că atunci când a murit, ea, de fapt, s-a topit în inima lui Krishna. Tradiţia relatează cum într-o zi, în timp ce ea cânta într-un templu, Sri Krishna i-a apărut în formă subtilă, pentru că era foarte încântat de adoratoarea sa. El şi-a deschis centrul inimii, iar Mirabai a intrat acolo, părăsindu-şi copul într-o stare de conştiinţă foarte elevată susţinută chiar de Krishna. (8)

Sri Chinmoy despre Mirabai
“Mirabai a fost o adoratoare de cel mai înalt nivel. Printre sfinţii Indiei ea este inconfundabilă. Ea a compus foarte multe cântece devoţionale bhajans, care, de fapt, sunt puternice cântece devoţionale închinate lui Dumnezeu. Fiecare cântec al lui Mirabai wrote exprimă inspiraţia ei, aspiraţia ei şi neîncetata dăruire către Dumnezeu".

Referinţe
* Mirabai - Women Saints East and West Article by Mrs Lajwanti Madan ISBN 0874810361
* Women Writing in India: 600 B.C. to the Present. vol.I, Susie Tharu and K. Lalita, editors, The Feminist Press, 1991. ISBN 0 – 04 440873-0
* Mirabai: The Rebellious Rajput Rani by Bill Garlington, U.S.A.
* Mirabai at Other Women's Voices
* Poems by Mirabai at Poetry Chaikhana

EDITH PIAF se intoarce ...

S-au iubit jumătate de veac

Dacă aş fi fost o femeie mai deşteaptă ţi-aş fi putut descrie, pasărea mea măiastră – cum văd în tine unirea frumuseţii formei, penajului şi cântecului. Ţi-aş fi spus că tu eşti cea mai măreaţă minune a tuturor epocilor, şi ţi-aş fi spus numai purul adevăr. Dar ca să aşez toate astea în cuvinte potrivite, minunea mea, aş avea nevoie de o limbă mult mai armonioasă decât cea dezvoltată de specia mea. Nu-ţi voi putea spune cât de tare străluceşti, iar păsărilor cu cântec dulce nu le voi spune cine are cântecul şi zborul mai graţios ca al lor. Sunt mulţumită să le las lor plăcerea de a te însoţi şi a te privi, asculta şi admira, în timp ce mie îmi rezerv dreptul de a te iubi, aceasta ar putea fi mai puţin îmbucurător pentru ureche, dar îi oferă o mult mai dulce bucurie inimii. Te iubesc, te iubesc, dragul meu Victor, ţi-o spun mereu deşi nu reuşesc să-mi exprim niciodată în cuvinte întrega-mi iubire. Te recunosc în toate frumuseţile care mă înconjoară şi în culori, miresme, sunete armonioase, toate astea pentru mine înseamnă tu. Eşti superior totului, văd şi admir – tu eşti totul! Tu nu eşti doar curcubeul cu şapte culori, tu eşti lumina însăşi, care luminează, colorează şi înfrumuseţează totul. Iată ce eşti tu, iar eu sunt femeia îndrăgostită care te adoră.

Juliette

Aceasta este una dintre miile de scrisori de dragoste ale Juliettei Drouet, iubita şi muza lui Victor Hugo, femeia din umbra marelui scriitor.
Căsătorit cu Adèle Hugo, cu care avea şi patru copii, Victor Hugo o întâlneşte pe actriţa Juliette Drouet în 2 februarie 1833. Poetul, dramaturgul şi romancierul reunit în Victor Hugo urcau atunci treptele dintâi ale gloriei, la 31 de ani. Juliette Drouet a stârnit în Victor Hugo o pasiune particulară, care, în ciuda faptului că scriitorul a traversat destule iubiri, a durat 49 de ani şi 3 luni, timp în care amândoi şi-au scris mii de scrisori de dragoste. Juliette a abandonat cariera teatrală pentru a ramâne alături de Victor Hugo pentru totdeauna. Femeie independentă, impulsivă, ea era privită de contemporanii parizieni ca o tipică curtezană, extrem de frumoasă, splendid îmbrăcată şi foarte cheltuitoare. Renunţând la acel stil de viaţă, pentru mulţi ani a trăit apoi foarte retrasă, ieşind din casă numai în compania lui Victor Hugo. Ea a devenit secretara şi însoţitoarea lui Hugo în desele lui călătorii, urmându-l chiar şi în exilul acestuia de ani de zile în afara Franţei. O iubire ce a continuat o vreme în paralel cu căsnicia lui Hugo cu Adèle, şi care s-a încheiat doar prin moartea Juliettei, în 1883.
Timp de jumătate de secol, cei doi vor sărbători cu sfinţenie prima lor noapte de dragoste, noaptea dintre 16 şi 17 februarie, dată ce revine obsesiv în opera lui Hugo. Deşi nu o dată li s-au despărţit drumurile, în jurul fiecărei 17 februarie Juliette Drouet a primit de la Victor Hugo câte o scrisoare de o rară acuitate şi prospeţime a sentimentului iubirii. Cu excepţia a doi ani, în caseta ei de corespondenţă s-au adunat 47 astfel de scrisori. Lectura lor ne încredinţează că şi o dragoste ce ar putea părea efemeră se poate ridica la înălţimi sublime. Iată câteva fragmente din aceste scrisori..


Noaptea de 16 spre 17 februarie, 1836 ora 1:30
Acum trei ani la aceeaşi oră, am fost pentru prima data în braţele tale. Nu am trăit vreodată o oră mai luminoasă decât această oră misterioasă. În noaptea aceea, sufletele noastre s-au contopit. În acea noapte, am avut în mine o fiinţă nouă, pe tine! După acea noapte din februarie 1833, multe ore sumbre şi multe ore fermecătoare au traversat viaţa noastră. Am văzut multe umbre şi multe raze de lumină trecând peste fruntea ta. Adineauri plângeai încă. Şi iată că acum tu zâmbeşti, mult iubita mea. Treci peste toate, nu te îngrijora de aceste certuri care se risipesc repede! Nori găsim doar în cer şi în dragoste.

Noaptea de 17 spre 18 februarie, 1841
Îţi aminteşti, mult iubita mea ? Prima noastră noapte a fost noaptea de carnaval, o noapte dintr-o marţi dezlegătoare de post din 1833. În nu ştiu ce teatru se desfăşura nu ştiu ce bal, unde trebuia să fim împreună, şi de la care am lipsit amândoi… Nimic, nici chiar moartea sunt sigur nu va estompa în mine această amintire. Toate orele acelei nopţi astăzi trec una dupa alta prin gândurile mele, ca nişte stele care se perindă înaintea unui ochi ascuns din sufletul meu. Da, trebuia să mergi la bal, şi nu te-ai dus, ci m-ai aşteptat, îngeraş al frumuseţii şi al iubirii. Camera ta minusculă era plină de o adorabilă linişte. Afară, Parisul râdea şi cânta, iar măştile se agitau cu mari strigăte. În mijlocul marii sărbători generale, noi am pus de-o parte şi am ascuns o dulce sărbătoare care a fost doar a noastră. Ameţeala Parisului era falsă, a noastră era adevărată, extatică. Nu uita niciodată, îngerul meu, această oră misterioasă, care ţi-a schimbat viaţa.

Acea noapte de 17 februarie 1833 a fost un simbol, ca un chip anume al marelui şi solemnului lucru care se împlinea în tine. În noaptea aceea tu ai lăsat deoparte de tine tumultul, zgomotul, fascinaţiile false, mulţimea, pentru a pătrunde în mister, în singurătate şi în dragoste. În noaptea aceea am petrecut opt ore alături de tine. Fiecare din orele acelea a zămislit deja câte un an. De-a lungul acestor opt ani, inima a fost plină de tine, şi nimic nu o va schimba, chiar dacă fiecare din aceşti ani ar zămisli fiecare câte un secol.

17 februarie, 1844
S-au implinit 11 ani, îngeraşul meu. Unsprezece ani de dragoste, unsprezece ani de fericire! Să-i mulţumim lui Dumnezeu. În aceşti ani atât de repede petrecuţi, sufletul tău a dăruit comori de tandreţe, de devotament, de fidelitate, de virtute; şi totuşi acest suflet frumos, este mai bogat decât oricând altădată. Ochii tăi mi-au dăruit multe zâmbete, gura ta multe săruturi, şi totuşi obrazul tău dulce este mai tânăr decât oricând altădată. Ai dăruit totul şi ai păstrat totul. Numai aştrii din cer pot la fel să ne trimită întruna razele fără să-şi piardă vreodată lumina. Anul care s-a încheiat a fost foarte trist. Jumătate din inima mea este moartă. O! Cât de dulce ai fost pentru mine în aceste ore de nelinişte. Dumnezeu să te răsplătească şi să te binecuvânteze! Dragostea ta, îngerul meu, seamănă cu o virtute. O aniversare dureroasă se amestecă de acum înainte în frumoasele noastre aniversări. Vai ! Gândul meu se îndreaptă de la copilul meu mult iubit, către tine, alt copil al meu mult iubit de asemenea. Voinţa Domnului să se împlinească. Există un înger în cer, dar a rămas şi pe pământ unul.

18 februarie, 1847
Ieri, mult iubita mea, dragostea noastră a avut vârsta unui frumos adolescent, 14 ani. Vezi, suntem tineri. Da, suntem tineri, pentru că avem în inimă toate primăverile, toate aurorele, toate parfumurile, toate razele; tu ai săruturile mele, eu am zâmbetele tale. Nu uita niciodată asta. Nu are importanţă că anii trec. Ei nu scad cu nimic din ce este în inimă. Inima este glastra închisă, glastra sfântă; cupa pe care numai Dumnezeu poate s-o deschidă şi în care răstoarnă misterios stările de extaz, beatitudinile, clipele de tandreţe, amintirile fermecătoare, speranţele infinite. Îţi aminteşti ce ţi-am spus: inimile nu au niciodată riduri. Dragostea nu este numai viaţă, dragostea este şi tinereţe. Să iubim deci, să fii fericită cum eşti de frumoasă, să fii iubită cum eşti de sfântă; să ne gândim amândoi la îngerii noştri care sunt sus acolo. Surâde-le şi surâde-mi şi mie!

24 februarie, 1852
Este marţea dezlegării de post şi este de asemenea, aniversarea noastră, pentru că prima noastră zi, îţi aminteşti a fost 17 februarie 1833, într-o marţi când s-a dezlegat postul. Nouăsprezece ani! Iată timpul trecut. Ei bine, după aceşti nouăsprezece ani, îmi privesc inima şi o regăsesc plină de tine, tulburată cum era chiar în prima zi, îndrăgostită cum va fi în ultima. Te iubesc, şi aceste cuvinte au în ele mai mult decât viaţa mea. Au în ele toată inima mea. Îţi scriu asta din adâncul exilului. Acest an a fost greu. El a frânt mai multe lucruri în jurul nostru; el nu a frânt nimic în noi. Zilele periculoase au venit şi în vârtejul lor te-am regăsit aşa cum eşti tu, mare prin dragoste, mare prin devoţiune. Nimic nu te-a înspăimântat, nimic nu te-a oprit. Au fost zile şi ore când nu mai ştiam dacă am câteva minute înaintea mea, mă culcam cu un ochi întredeschis, nu ştiam nimic noaptea şi mă trezeam dimineaţa; graţie ţie mult iubita mea, nu am avut nici o clipă de anxietate, nici de slăbiciune. Simţeam moartea aproape, dar pe tine te simţeam mult mai aproape. Îngerul m-a făcut să uit stafia. Auzeam cheia porţii mele tresărind sub mâna ta, tu intrai şi eu mă simţeam ocrotit şi salvat. Totul îmi revine în gând, înger scump, la ora asta cand îţi trimit inima mea.

17 februarie, 1855
În noaptea aceasta m-am trezit pe neaşteptate. M-am gândit la fericirea noastră tulburătoare de acum douazeci şi doi de ani; m-am gândit la fratele meu care abia a murit, m-am gândit la fiica mea care s-a măritat aproape în aceeaşi zi, acum doisprezece ani şi care a murit apoi după şase luni; le-am vorbit acestor două umbre trecute, despre dragostea noastră de azi, despre fericirea ce o aşteptăm împreună. M-am gandit şi la Clara ta, de asemenea am chemat-o şi mi s-a părut că se apropie de mine. Le-am spus acestor trei umbre aplecate asupra mea cât de mult te iubesc şi le-am cerut să meargă şi să spună totul lui Dumnezeu. Apoi m-am rugat şi am adormit iar. Şi mi s-a părut că umbra din jurul meu devine albastră. Te iubesc.

26 februarie, 1862
Părul nostru e alb. Acum douăzeci şi nouă de ani era mai negru: iată toată schimbarea. Inimile noastre sunt aceleaşi. Ele sunt ca şi cum 1833 ar fi fost ieri, şi pentru ele treizeci de ani sunt treizeci de ore - fie Domnul binecuvântat! Cea mai mare parte din viaţă este în spatele nostru; am renunţat la tinereţea obişnuită; ne apropiem de tinereţea eternă. Acesta este marele răsărit, şi în acest mare răsărit este marea dragoste. O îngerul meu dulce, cât de înaltă şi cât de imensă ar fi aceasta dragoste eternă, o depaşeşte pe a noastră în beatitudine, dar nu o depăşeşte în măreţie. Inimile noastre, când vom muri, intră cu pas neted în aceasta iubire. Nu vom avea nimic altceva decât nemurirea. Te iubesc.

16 februarie, 1873
Patruzeci de ani, mult iubita mea. În noaptea aceasta se vor împlini patruzeci de ani! Ce frumoasă este această lungă iubire. Lungă dragoste, mare dragoste. Pe pământ nu mai avem patruzeci de ani înaintea noastră, dar dincolo avem eternitatea. În această carte a inimilor noastre întrezăresc o absenţă. 1871 si 1872 lipsesc. Aceşti doi ani care nu-şi au paginile lor în această carte, îşi au paginile lor în inimile noastre. Nimic nu lipseşte, deci şi noi am trăit de-a lungul acestori ani trecuţi inimă lângă inimă, aşa cum vom trăi în anii viitori, suflet lângă suflet.
Să ne aşezăm sub aripile îngerilor noştri care ne aşteaptă şi să-l binecuvântăm pe Dumnezeu. Te iubesc.

16 februarie, 1881
Amintire profundă şi dulce. Noapte sfântă! Acum patruzeci şi opt de ani mi te-ai dăruit! Te-am avut în întregime pe tine frumuseţea, pe tine graţia, pe tine femeia secolului tău! Să rămână mare aceasta zi totdeauna. Mult iubita mea, te iubesc, eşti a mea, te binecuvântez, te ador; cu un surâs tu eşti bucuria mea, cu o clipă de întristare tu eşti durerea mea. Dar nu, să nu fie durere! Fii bucuria mea pentru totdeauna! Fii speranţa şi consolarea mea. Mă gândesc la tine, văd în tine, am încredere în tine, tu îmi dai deplinătate, tu mă ai, tu mă duci cu tine, tu mă inciţi şi tu mă farmeci. Acolo aproape de noi, un colţ de cer se deschide încet.

17 februarie, 1882
Să începem al cincizecilea an sfânt cu aceste cuvinte divine: Te iubesc…

memorabile marca STEVE JOBS de Silviu Marian Banila

Steve Jobs a oferit unele din cele mai memorabile declaratii publice, fie ca a vorbit in cadrul unui interviu sau discurs.


Wired si Wall Street Journal au adunat la un loc cele mai interesante afirmatii ale cofondatorului Apple.
Steve Jobs a fost un antreprenor genial, un designer versat si dincolo de toate, o fiinta umana. Iata ce a declarat de-a lungul timpului:

Despre computere: "Este nevoie de cativa pasi simpli - Gaseste un numar, adauga-l la alt numar, pune rezultatul, apreciaza daca un numar este mai bun ca altul - dar executa operatiunile la o viteza de...sa zicem...1.000.000/secunda. La un milion pe secunda, rezultatul ar putea fi fenomenal" (Playboy, 1 februarie 1985)

Despre design: "Este greu sa creezi un design cu ajutorul grupurilor de brainstorming. De multe ori, oamenii nu stiu ce vor, pana nu le arati" (BusinessWeek, 25 mai 1998)

Cea mai buna afirmatie despre vanzari? "Vrei sa-ti petreci restul vietii comercializand apa cu zahar sau doresti o sansa sa schimbi lumea?" (Jobs a folosit aceasta fraza pentru a-l convinge pe John Sculley sa devina CEO al Apple, potrivit "Odyssey: Pepsi to Apple")

Despre propria persoana: "Sunt singura persoana pe care o cunosc si care a pierdut miliarde de dolari intr-un singur an...Acest lucru serveste foarte mult la cladirea unui caracter" (Apple Confidential 2.0)

Despre designul performant: "Harul meu cuprinde doua elemente - concentrare si simplitate. Simplu poate fi mai dificil decat complex. Trebuie sa exersezi mult, pentru a reusi sa gandesti aerisit si simplu. Dar tot efortul este rasplatit, pentru ca dupa ce ai ajuns acolo, poti muta muntii din loc" (BusinessWeek, 25 mai 1998)

Despre averea sa: "Nu ma intereseaza sa fiu cel mai bogat om din cimitir...Vreau sa ma duc noapte la culcare si sa-mi spun ca am facut si azi ceva extraordinar...asta conteaza pentru mine" (The Wall Street Journal, 25 mai 1993)

Despre rolul sau la Apple: "Acesta nu este un spectacol in care joaca un singur actor. Compania este revigorata de doua elemente: 1. Exista foarte multi oameni talentati in aceasta companie, care au ascultat cum lumea ii face "ratati" in decursul mai multor ani si unii dintrei ei incep sa creada din nou in propriile forte. Dar ei nu sunt ratati. Nu au avut un plan bun, un instructaj. O echipa buna de management. Acum dispun de asa ceva" (BusinessWeek, 25 mai 1998)

Despre mandria legata de produsul tau: Playboy: "Insinuati ca oamenii care construiesc PC-uri nu au incredere in propriul produs?" Jobs: "Daca nu ar avea incredere, nu ar mai fabrica PC-uri."(Playboy, 1 februarie 1985).

Despre increderea in viitor: "Nu poti conecta punctele, privind inainte; poti sa le interconectezi doar privind inapoi. Trebuie sa crezi cu adevarat ca punctele se vor intalni in viitor. Trebuie sa crezi in ceva - in tine, in destin, in viata, in karma, in orice. Aceasta abordare nu m-a dezamagit niciodata si a facut diferenta" (Discurs Stanford, iunie 2005).

Despre munca: "Munca o sa-ti ocupe o mare parte din viata si singurul mod prin care poti sa fii cu adevarat multumit este sa crezi in ceea ce faci. Daca nu ti-ai gasit deja vocatia, continua sa o cauti. Nu te multumi cu orice. Vei sti cand ti-ai gasit destinul, iti va spune inima. Ca si intr-o relatie minunata, o sa devina din ce in ce mai legata, de-a lungul anilor. Cauta pana gasesti. Nu te multumi cu orice" (Discurs Stanford, iunie 2005).

Despre importanta mortii: "Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si cei care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara, ca sa ajunga acolo. Si totusi, moartea este ultima noastra destinatie. Nimeni nu a scapat de moarte. Si asa trebuie sa fie, deoarece Moartea este cea mai buna inventie a Vietii. Este agentul schimbator al Vietii. Indeparteaza vechiul si aduce noul. Acum, noul sunteti voi, dar intr-o zi, o sa imbatraniti si o sa muriti. Ma scuzati ca sunt atat de dramatic, dar asta este adevarul" (Discurs Stanford, iunie 2005).

Nu sta degeaba: "Cred ca daca faci un lucru si se dovedeste ca este bun, ar trebui sa treci mai departe, sa transformi acel Ceva intr-un lucru minunat, nu sa te lamentezi. Gandeste-te la ce urmeaza sa faci" (NBC Nightly News, mai 2006).
Autor: Silviu Marian Banila

memorabile marca STEVE JOBS de Silviu Marian Banila

Steve Jobs a oferit unele din cele mai memorabile declaratii publice, fie ca a vorbit in cadrul unui interviu sau discurs.


Wired si Wall Street Journal au adunat la un loc cele mai interesante afirmatii ale cofondatorului Apple.

Steve Jobs a fost un antreprenor genial, un designer versat si dincolo de toate, o fiinta umana. Iata ce a declarat de-a lungul timpului:
Alerta Manager.roDescarca aici Programul Special de Alerta Manager.ro!
Asigura-te, astfel, ca vei fi mereu primul care afla Stirile Relevante ale Momentului! ...clic aici


Despre computere: "Este nevoie de cativa pasi simpli - Gaseste un numar, adauga-l la alt numar, pune rezultatul, apreciaza daca un numar este mai bun ca altul - dar executa operatiunile la o viteza de...sa zicem...1.000.000/secunda. La un milion pe secunda, rezultatul ar putea fi fenomenal" (Playboy, 1 februarie 1985)

Despre design: "Este greu sa creezi un design cu ajutorul grupurilor de brainstorming. De multe ori, oamenii nu stiu ce vor, pana nu le arati" (BusinessWeek, 25 mai 1998)

Cea mai buna afirmatie despre vanzari? "Vrei sa-ti petreci restul vietii comercializand apa cu zahar sau doresti o sansa sa schimbi lumea?" (Jobs a folosit aceasta fraza pentru a-l convinge pe John Sculley sa devina CEO al Apple, potrivit "Odyssey: Pepsi to Apple")

Despre propria persoana: "Sunt singura persoana pe care o cunosc si care a pierdut miliarde de dolari intr-un singur an...Acest lucru serveste foarte mult la cladirea unui caracter" (Apple Confidential 2.0)

Despre designul performant: "Harul meu cuprinde doua elemente - concentrare si simplitate. Simplu poate fi mai dificil decat complex. Trebuie sa exersezi mult, pentru a reusi sa gandesti aerisit si simplu. Dar tot efortul este rasplatit, pentru ca dupa ce ai ajuns acolo, poti muta muntii din loc" (BusinessWeek, 25 mai 1998)

Despre averea sa: "Nu ma intereseaza sa fiu cel mai bogat om din cimitir...Vreau sa ma duc noapte la culcare si sa-mi spun ca am facut si azi ceva extraordinar...asta conteaza pentru mine" (The Wall Street Journal, 25 mai 1993)

Despre rolul sau la Apple: "Acesta nu este un spectacol in care joaca un singur actor. Compania este revigorata de doua elemente: 1. Exista foarte multi oameni talentati in aceasta companie, care au ascultat cum lumea ii face "ratati" in decursul mai multor ani si unii dintrei ei incep sa creada din nou in propriile forte. Dar ei nu sunt ratati. Nu au avut un plan bun, un instructaj. O echipa buna de management. Acum dispun de asa ceva" (BusinessWeek, 25 mai 1998)

Despre mandria legata de produsul tau: Playboy: "Insinuati ca oamenii care construiesc PC-uri nu au incredere in propriul produs?" Jobs: "Daca nu ar avea incredere, nu ar mai fabrica PC-uri."(Playboy, 1 februarie 1985).

Despre increderea in viitor: "Nu poti conecta punctele, privind inainte; poti sa le interconectezi doar privind inapoi. Trebuie sa crezi cu adevarat ca punctele se vor intalni in viitor. Trebuie sa crezi in ceva - in tine, in destin, in viata, in karma, in orice. Aceasta abordare nu m-a dezamagit niciodata si a facut diferenta" (Discurs Stanford, iunie 2005).

Despre munca: "Munca o sa-ti ocupe o mare parte din viata si singurul mod prin care poti sa fii cu adevarat multumit este sa crezi in ceea ce faci. Daca nu ti-ai gasit deja vocatia, continua sa o cauti. Nu te multumi cu orice. Vei sti cand ti-ai gasit destinul, iti va spune inima. Ca si intr-o relatie minunata, o sa devina din ce in ce mai legata, de-a lungul anilor. Cauta pana gasesti. Nu te multumi cu orice" (Discurs Stanford, iunie 2005).

Despre importanta mortii: "Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si cei care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara, ca sa ajunga acolo. Si totusi, moartea este ultima noastra destinatie. Nimeni nu a scapat de moarte. Si asa trebuie sa fie, deoarece Moartea este cea mai buna inventie a Vietii. Este agentul schimbator al Vietii. Indeparteaza vechiul si aduce noul. Acum, noul sunteti voi, dar intr-o zi, o sa imbatraniti si o sa muriti. Ma scuzati ca sunt atat de dramatic, dar asta este adevarul" (Discurs Stanford, iunie 2005).

Nu sta degeaba: "Cred ca daca faci un lucru si se dovedeste ca este bun, ar trebui sa treci mai departe, sa transformi acel Ceva intr-un lucru minunat, nu sa te lamentezi. Gandeste-te la ce urmeaza sa faci" (NBC Nightly News, mai 2006).
Autor: Silviu Marian Banila

RUGAGIUNEA CA ARTA

"O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg.
"Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei." Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană. Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii grijile cotidiene se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.
Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui. Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăşi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ: omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficientă decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.
Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare. Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă. Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale. Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca. Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi. "Apa "distinge" nivelul de credinţă al oamenilor.", spune A. Malenkovskaia.
Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative. De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele ştiinţifice actuale ceea ce Sfinţii Părinţi ştiu, prin experinţă, de 2000 de ani, dar "mecanismul", fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omeneşti.