Carmen Dell’Orefice, muza lui Salvador Dali este un Supermodel inca activ

Model la 80 de ani / FOTO: dailymail.co.uk


Carmen Dell’Orefice – una dintre principalele muze ale pictorului suprarealist spaniol Salvador Dali – este la cei 80 de ani recent impliniti, cel mai in varsta Supermodel activ din istoria modei.

De-a lungul carierei, Carmen Dell’Orefice si-a inceput cariera in 1945 la varsta de 14 ani, ca model pentru versiunea americana revistei Vogue. Era platita la inceput cu 7.95$ pe ora.

Carmen a aparut pe coperta revistei Vogue de 6 ori, a fost protagonista a nenumarate campanii si a fost fotografiata de cei mai mari fotografi de moda contemporanti printre care Richard Avedon, Irving Penn si Cecil Beaton.

Cele mai recente aparitii pe podium ale lui Carmen au fost pentru John Galliano in 2000, Hermès in 2004 si Alberta Ferreti anul acesta.

Cel mai in varsta supermodel al lumii, Carmen Dell’Orefice (80 de ani), a fost nevoita sa se revina in lumea modei pentru a putea supravietui. Carmen, care a aparut pentru prima data pe coperta revistei Vogue cand avea doar 15 ani, si-a pierdut toti banii agonisiti, aceasta fiind victima unor escroci financiari.

Realiza prima ei coperta pentru Vogue cand avea doar 15 ani, cariera ei s-a intins pe parcursul a sase decade, iar odata a avut onoarea de a poza chiar si pentru Salvador Dali. Acestea fiind spuse nimeni nu s-ar fi asteptat ca celebrul supermodel Carmen Dell’Orefice sa mai trebuiasca sa munceasca o zi in viata ei.

Insa cum nimeni nu stie ce-i rezerva destinul, iata ca Dell’ Orefice, acum in varsta de 80 de ani, s-a vazut nevoita sa revina in lumea modei pentru a putea supravietui. Carmen si-a pierdut o mare parte din banii castigati la bursa, la mijlocul anilor 1990, iar restul i-a dat pentru administrare lui Bernard Madoff, un mare afacerist si prieten apropiat al acesteia.

Berard Madoff s-a dovedit in anul 2008 a fi cel mai mare escroc de bursa din istorie, acesta reusind sa delapideze prin schema Ponzi. nu mai putin de 65 de miliarde de dolari intr-o cariera de 48 de ani.

In timpul crizei din 2008, Madoff (71 ani) a fost descoperit si condamnat la 105 ani de inchisoare. Carmen a constat atunci, cu stupoare, ca isi pierduse finantele pentru a doua oara in viata astfel ca a trebuit sa revina la ceea ce stia sa faca cel mai bine: moda.

“Sunt o femeie care la 80 de ani este nevoita sa inceapa de la zero. Toata lumea ma intreaba cum pot face acest lucru si le raspund ca o fac cu demnitate”, declara supermodelul.

O serie de peste 30 de fotografii celebre ale lui Carmen fac acum obiectul unei expozitii eveniment ce va fi inagurata saptamana viitoare la The Royal College of Fashion din New York. Revenirea ei in lumea modei a fost de bun augur, intrucat Carmen a aparut pe catwalk in mai multe show-uri din cadrul saptamanei modei de la New York si tocmai a incheiat un contract de imagine cu Rolex.

Inzestrata cu trasaturi unice si impecabile, Carmen Dell’Orefice demonstreaza ca ceea ce fascineaza publicul nu este neaparat frumusetea clasica specifica tineretii, ci atitudinea, stralucirea si si stilul.


http://www.glossymagazine.ro/fashion/carmen-dell%E2%80%99orefice-muza-lui-salvador-dali-este-un-supermodel-inca-activ

ARTA RUGACIUNII -Sfaturile unui calugar by karyn

“In aceasta lume complicata in care traim, am intalnit zilele trecute un calugar ortodox de 85 de ani, considerat a avea har conform terminologiei utilizata de confratii sai.
L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el. ”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las Sfantul Duh sa curga prin mine. Nu intreb niciodata omul de ce a venit la mine,ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si apoi ma rog. Atat fac- ma rog impreuna cu el. Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este cu noi.
Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei. Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om patrunzand in chilie. La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin. Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea.
Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului. Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine nu il numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu.”


L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns : “Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta. Cauza nu sunt cei din jur ci cum il privesti tu pe Dumnezeu. Daca ai credinta nestramutata ca El este in tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu. Ca sa te rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti linistea. Acolo te asteapta Dumnezeu.
Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica. Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura. Daca lasi iubirea din inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure drumul catre Cer.”

L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina: ”Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste, o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu. Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti neincetat. Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine. Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie. Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflecta.”

L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi. Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea. “Oboseala vine din lupta fiintei cu viata. Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentruca mergi contra curentului. Iubirea, este curgerea vietii. Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.
Si m-a intrebat:”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai? Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta. Atunci te deschideai prin inima. Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata. Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea. Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”
L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:“Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau. Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie. Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se exprime prin tine”.
L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu sa il lumineze ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa este auzita si indeplinita, si apoi s-a lasat purtat de valurile vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu sufletul.
Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant. Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii.

I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de credinciosi, a pierdut legatura, si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze. “Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni. Si omul s-a indepartat de aproapele sau. Si aceasta din teama. Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate, din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale. Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in lume. Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.
Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu Sufletul, pentru ca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar sunete goale. Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este fapta, prin gand si prin traire. Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te inalte.
Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie, invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”
Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea. ”Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele, asculta-l pe Dumnezeu in tacerea mea.”Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.
Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om: “Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el. Sa fii lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de respect in fata tronului lui Dumnezeu. Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descopera-l aici. Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa vorbesti. Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume. Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi. Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”
La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez. Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si mi-a explicat:”cand faci ceva cu toata inima lasi puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu binecuvanteaza cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa toti suntem egali.”
Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra. Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi, caci nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai.”
Nu stiu ce ati simtit voi citind aceste randuri insa eu L-am simtit pe Dumnezeu. Ascult tacerea si inima mea este plina de Lumina.
karyn | noiembrie 20, 2011 at 5:48 pm

Romansa - singura limba elvetiana - Un reporter frenetic: Iorga (1937)

Sunt vreo 60.000 in toata Elvetia si isi spun, cu mandrie, "romansi": oamenii liberi ai muntilor, de alt neam decat vorbitorii de limba germana si italiana care ii inconjoara din toate partile. Candva, tara lor, asezata la aproape 4000 de metri inaltime, se numea Retia. Azi se numeste Engadin si se afla in cantonul elvetian Grison. Cu toate ca limba lor a fost recunoscuta abia in 1938, dupa lupte grele si indelungate, ca cea de-a patra limba nationala, ea e de fapt singurul grai nascut si vorbit pe actualul teritoriu elvetian (germana, franceza si italiana fiind limbi de imprumut, aduse de peste munti). Nu de mult, romansii si-au sarbatorit, ca si noi, 2000 de ani de continuitate istorica, chiar daca sunt, tot ca si noi, mult mai vechi. Urmasi ai mandrilor reti, latinizati la fel de greu ca si dacii de armatele Imperiului roman, Nicolae Iorga le spunea "frati mai mici" ai românilor. In studiul sau "Paralelisme româno-helvetice", marele istoric ii socotea inruditi cu traco-ilirii, dar si cu celtii, de la care au mostenit un fond de cuvinte prezente si in limba noastra.

Iorga afirma ca e cel dintai român care a ajuns pe inaltimile Alpilor, intre romansi. "Cel dintai care s-a dus sa-i vada acasa la dânsii, sa le vorbeasca limba asa de asemenea cu a noastra si sa se uite in ochii aceia negri, destepti, care lumineaza fata rotunda sub parul des si darz", marturisindu-si regretul ca nu le poate infatisa romanilor "si vederi din satele lor si nu le pot aduce inainte figurile asa de asemanatoare cu ale oamenilor nostri." Intr-o conferinta rostita la Radio , Iorga vorbea chiar despre "o singura unitate, care pornea de la Oceanul Atlantic si mergea pana la Marea Neagra... Intre noi (romanii), care ne intindem pe amandoua malurile Tisei (...) si intre ceea ce au ramas ei (romansii, n.n.) nu e nici o discontinuitate. O singura panza de rasa influentata de romani, o singura limba, cuprinzand elemente sufletesti dominante ale marelui popor iesit din vechea rasa ilirico-traca si din Roma strabuna..."

Ce nebunie mai frumoasa pentru un reporter, la inceputul unui nou secol, decat sa porneasca intr-acolo, incercand sa vada ce-a mai ramas astazi din "fratii" nostri indepartati? Sa le priveasca chipurile, sa le asculte limba, sa se intrebe daca povestea lui Iorga despre romansi nu a fost doar vanare de vant. Dar, dupa o saptamana de peregrinari prin muntii helvetici, mi-am dat seama ca n-a fost in zadar. Nu pot aduce neaparat dovezi, nu sunt specialist in istorie si graiuri vechi. Ceea ce pot spune e ca acolo, printre oamenii aceia din Alpi, printre taranii aceia crescatori de vaci si de oi, acolo m-am simtit cu adevarat Acasa.

Istorie si fan

Pashun Craista (Creasta Pasunilor). Un satuc de vreo opt case, catarat undeva spre izvoarele Mustairului. Deasupra noastra, pereti de stanci acoperiti de zapezi vesnice. In fata, peste o vale colosala, alti munti drepti, nemiscati, unul in spatele celuilalt, umpland cu semetia lor bolta albastra. Engadin, tara romansilor si a padurilor nesfarsite.

Fratii nostri din Alpi

"Fratii" de la Formula As : Sorin Preda, Horia Turcanu, Sanziana Pop, Andrei Cheran si autorul reportajului

Pe marginea drumului, doi oameni ne fac semne cu mana a binete. Doi tarani, doi oameni ai locului. Siluetele lor voinice se proiecteaza pe muntii din spate. Oprim masina si ne intoarcem mirati. Dupa atatea zile de mers prin Elvetia, e prima oara cand intalnim oameni care ne saluta cu bucurie. Un tata si un fiu, singurii locuitori ai catunului dintre stanci. Gospodari, stapani de munti si vaci multe. Baiatul e inalt, puternic, chipes, un adevarat Fat-Frumos. Il cheama Vreni, n-are mai mult de 20 de ani. Vorbeste bine frantuzeste - lucru cam rar intalnit in tinuturile astea - si-mi spune ca desi familia lor se numeste Lamprecht, ei sunt romansi "vechi de cinci generatii", doar ca numele le-a fost germanizat. Palmele fiului sunt negre, crapate de munca. Pe haine are urme de fan. E vremea cositului. Tot satul miroase a fan. Un sat arhaic, cu o istorie grea, pe care tanarul cel chipes o spune cu gravitate, ca pe un mesaj ce trebuie transmis neaparat mai departe. Pierderea limbii si a obiceiurilor stramosilor a inceput inca din vremuri medievale. Raul a urcat spre romansi dinspre vãi. De acolo, de jos, a pornit nenorocirea. Romansii au urcat tot mai sus, pe munti, cautand sa se ascunda. N-au reusit. Italienii au venit din sud, francezii din vest, nemtii din nord. I-au prins ca intr-o menghina. Vreni e mandru ca e romans. Cand vorbeste despre asta, isi pune palma pe inima. A facut "scoala de tarani" in oraselul Santa Maria, acolo a invatat tot ce stie. Pe urma s-a intors in satucul lui drag. Desi e frumos ca un print din povesti, desi a avut nenumarate propuneri sa plece la oras si chiar in strainatate, el n-a vrut. A ales sa traiasca mai departe in satul cu opt case, de pe culmile Alpilor, sa porneasca la fiecare revarsat al zorilor cu vitele pe creste, sa-si strice mainile de atata munca, sa priveasca seara, culcat in fan, cele mai stralucitoare stele de pe pamant. Asta a vrut. Si zice ca aici ar vrea sa ramana pana la moarte. In Pashun Craista. Creasta pasunilor.

Vreni ii traduce tatalui tot ce vorbim. Sunt momente cand cei doi rad intre ei, hatri, cercetandu-ne din crestet pana-n talpi, intrebandu-se ce-or fi cautand niste romani pe coclaurile astea. La inceput, cei doi nu-si dau seama ca eu pricep cam tot ce vorbesc.

Inteleg o gramada de cuvinte: "plug", "mos", "casa", "munt", "ram", "muma", "frar", "sour", "scolar", "corp", "alb", "eu sun", "el fa", dar inteleg mai cu seama intonatia lor, o cadenta, o anumita muzica a graiului, atat de asemanatoare cu a noastra, incat parca nici n-ai nevoie de cuvinte, parca pricepi totul din vioiciunea spuselor, din gesturi, din inclinarea trupului, din privirile ce insotesc mereu fiecare exclamatie. Asa vor fi toti oamenii pe care ii voi intalni aici, in batranii munti retici: parca nu vorbesc cu cuvinte. Parca vorbesc direct cu sufletul.

Valchava (Valceaua), alt sat pe valea Mustairului, cuibarit intr-o vale larga, din care pornesc pretutindeni nenumarate fire de drum. E sambata dupa amiaza si romansii ies in fata casoaielor vechi, cu fatade pictate si flori rosii revarsate peste feresti. Se odihnesc, isi trag sufletul dupa o zi de munca. O tihna blanda, aurie, invaluie asezarea. Oamenii sed pe niste bancute vechi, innegrite de vremi, cu spatele lipit de zidurile groase. Aceleasi bancute unde au sezut altadata parintii, bunicii lor si tot neamul. Sporovaiesc intre ei, zambesc, trag din tigara rar, ganditori, imi dau seama ca principalele lor discutii sunt legate de turme, de stani, de schimbarea vremii. E imposibil, privindu-i, sa nu te duca gandul la pastorii nostri. Aceeasi saga, aceleasi ocheade aruncate strainilor, aceleasi salutari sugubete strigate vecinului de pe bancuta de-alaturi, aceleasi taifasuri in care pun "tara la cale", aceeasi pace contemplativa care-i cuprinde uneori pe toti, cand se uita la munti. Bancuta din fata casei e nelipsita in tot Engadinul. Multe din ele au o scobitura facuta in zid, dinadins pentru a baga acolo o banca de lemn. Din stravechime, locului i se zice "vamporta" (in fata portii), locul unde romansii stau sa vorbeasca sau sa priveasca lumea. Pentru romansi, vecinatatea e mai presus de orice. Asa s-au ridicat comunele, asa s-au pastrat traditiile si limba. Prin vecinatate. Prin sate trainice si unite. Oamenii se inteleg, se ajuta, se viziteaza des, fara a-si anunta sosirea dinainte, intra nestingheriti unul in casa altuia, isi imprumuta unelte, bani, orice. "Un bun vashin vala pu co un paraint", "un bun vecin valoreaza mai mult decat o ruda", spune un vechi proverb romans, laudand milenara vecinatate omeneasca, pierduta prin alte parti.

Casa focului
Ma-ndrept spre o batrana care sade pe banca, la poarta, si-i spun fara ocolisuri ca-mi place casa ei inundata de flori. "Casa e bela", ii zic. Batrana ma iscodeste pe sub sprancene. Apoi imi zambeste. Imi multumeste, putin rusinata, pentru vorbele mele. Si, la fel de brusc... ma pofteste in casa! Deschide larg usa marii bolti sapate in piatra - atat de asemanatoare cu cele ale caselor noastre din Ardeal. Strabatem un culoar caruia-i zice "suler" - coridorul prin care intra in casa carutele si animalele -, apoi cotim spre o odaie magica: casa focului (casa da fo), bucataria, "vatra" gospodariei, locul unde focul nu se stinge niciodata. Odaia tihnei si a povestilor batranesti. Chiar deasupra ferestrei, sunt doua "sgraffito", doua picturi stravechi: un Isus zugravit naiv, ca de un pictor taran, alaturi de un dragon, de un diavol: dracesc si sfant, paganism si crestinism, cele doua dimensiuni ale vietii romansilor. Asemeni noua, acesti reti romanizati au fost crestinati cu mare greutate si foarte tarziu, abia prin secolul al Vii-lea. Bisericile lor sunt ridicate pe sanctuare pagane. Chiar si azi sunt bantuiti de vechile credinte populare precrestine, traind - mai ales batranii - inca in plina magie. Ei se incred si acum in povesti cu zane, strigoi, vrajitoare si lupi ce vorbesc cu glas omenesc, in istorii pastoresti despre vaci blestemate, despre locuri magice, ascunse in munti, pe care trebuie sa le privesti cu teama sau cu evlavie.

Apoi femeia ma duce in grajdul casei, un adevarat muzeu al clopotelor pastoresti. Sute de talangi mici si uriase, pentru oi si vite, sunt agatate peste tot, pe peretii din barne. La romansi, talangile batrane nu se arunca. Se transforma in piese de muzeu ale familiei. Aproape orice gospodarie romansa are in grajd, pe pereti, aceasta multime de clopote. Aproape toate traditiile romanse - nuntile, urcarea si coborarea turmelor din munti, Chalandamarz (calendele lui Martie, cand feciorii bat din clopote pentru a alunga iarna si spiritele rele), Bauania (tragerea la sorti a ursitului), Tscheiver (jocul cu masti) - sunt insotite de dangatul prelung al talangilor. Clopotele sunt istorie vie. Simbolul traditiei, "Fuienetta", vatra in care focul nu se stinge niciodata.

Romanca din Scuol
(O romanca intre romansi: Mihaela Demonti)

Scuol. Capitala Engadinului de Jos, cel mai reprezentativ tinut romans, in ce priveste limba si traditiile. Iorga a fost aici. La fel Ovid Densusianu , marele lingvist, care a studiat ani la rand nume de munti, de piscuri, de vai sau de ape, realizand un curs de "Toponimie retoromana" la Universitatea din Bucuresti. Ii inteleg incantarea. E mai mare dragul sa-i auzi pe oameni vorbind o limba atat de asemanatoare cu a noastra: "ce faci?", "dorm bain?" (ai dormit bine?), "buna saira", "bun di", "buna not"... Lumea e vesela, gata de vorba, ti se da buna ziua, chiar daca trecatorul habar nu are cine esti. Daca multumesti cuiva, ti se raspunde "cun plachere" ("cu placere"), intocmai ca in romana. Prin magazine, te poti pomeni ca nu-ti sunt primiti "euro-ii", de parca vanzatorul n-ar fi vazut in viata lui astfel de bani. In general, oamenii au o antipatie fatisa fata de mititelele bancnote ale vecinilor. Si tot in general, oamenii nici nu vor sa auda de Uniunea Europeana...

Aici, in Scuol, am norocul de a o intalni pe Mihaela din... Romania. O adevarata celebritate locala. Aproape nu exista om in Scuol care sa n-o cunoasca, care sa n-aiba incredere deplina in ea. Toti stiu, macar din auzite, de frumoasa romanca din orasul lor. Mihaela Demonti e casatorita cu un barbat romans si traieste de paisprezece ani in Elvetia. Este - dupa stirea ei - singura romanca din Engadin. A invatat limba in doar doua luni. Fara dictionare, numai prin discutii cu oamenii. Ne da dreptate ca-i foarte asemanatoare cu romana. De altfel, "si oamenii de aici parca sunt la fel", spune ea. "La inceput, am avut un soc. Nu stiam nimic despre Engadin, despre romansi. Ma pregatisem pentru o Elvetie rece, "ca ceasul". Nu mi-a luat mult timp sa-mi dau seama ca ei sunt de fapt cu totul "altceva": mai sentimentali, mai calzi, dar totodata si aprigi, dintr-o bucata. Trebuie doar sa le dai importanta pe care-o merita, sa-i mangai, sa-i asculti, sa le vorbesti pe limba lor. Si sa-i vedeti ce cantareti sunt!... Ce dansatori!... Ei canta tot timpul, chiar si cand muncesc. Iar daca asculti corurile lor, e imposibil sa nu pleci cu ochii in lacrimi. Nu stiu cum, dar inca de cand am venit, am simtit ceva familiar, ceva ce ma ducea mereu cu gandul spre acasa. Am fost si eu mirata cat de usor am putut sa ma adaptez. Ca sa le cad la inima n-a trebuit sa fac nimic altceva decat sa fiu eu insami."
"Noi si voi suntem frati!"
Fratii nostri din Alpi
Case vechi in Valchava
Mihaela e nespus de incantata ca s-a intalnit cu romani. Nici nu sta pe ganduri sa ne pofteasca la ea acasa, unde sotul sau, Plasch Demonti - anuntat prin telefon - ne asteapta cu masa. Mihaela locuieste in Sent, un sat superb, aflat chiar deasupra Scuolului, o adevarata cetate de case albe, avand in mijloc o piata si o biserica. Aici a trait ca un pustnic, studiind folclorul si limba neamului sau, mai intai intr-o moara veche, apoi in turnul unei biserici parasite, marele scriitor si luptator romans pentru neatarnare, Peider Lansel, primul traducator al baladei noastre "Miorita", autor al celebrului dicton "Nici italieni, nici germani, romansi vrem sa ramanem!", lozinca devenita apoi adevarat imn, "torta culturii retice", cum s-a spus.

Marturisesc ca nicicand, nici in deplasarile mele de reporter prin tara, nu am fost primit cu atata dragoste ca in casa Mihaelei din Sent. Plasch Demonti ma intampinase cu imbratisari: la atata departare de Carpati, un roman si un romans se tin in brate ca fratii, privind muntii unul peste umarul celuilalt. Plasch (trad. "Placut") are ceva din mandria gospodarului roman care te "omeneste" acasa la el. In aceste clipe, parca nici nu mai traieste pentru sine, ci doar pentru oaspetii sai. Ne indeamna "sa mai servim", mereu ne intreaba daca avem nevoie de ceva, e atent la orice detaliu. Si vorbim, mereu vorbim. Cu cele cateva cuvinte romanesti pe care le stie, aproape ca nu mai am nevoie de traducator. A fost si el in Romania , in muntii Fagarasului, pe la Curtea de Arges, si acolo a impartasit deplin credinta sotiei sale: "Noi si voi suntem frati!". Asa zice, si-mi strange atat de tare palma in pumnul sau ca barosul, ca-mi dau lacrimile. Plasch e mandru ca e romans. Doar il cheama Demonti ("al muntelui"), "om liber al muntilor", cum ii place sa-si spuna. Abia asteapta sa treaca cele trei zile pana cand va urca in Alpi, unde va ramane vreme de trei saptamani. "Uite acolo!", zice, si-mi arata un punct indepartat, intre crestele albe -, singur intr-o cabanuta pastoreasca din pustietati neumblate. Asa face mereu, cand il apuca dorul de duca. Nu poate trai fara munti. Fara munti, spune el, "ar muri pe picioare".

Fratii nostri din Alpi
Niculin
Spre seara, Mihaela imi aduce la ea acasa doi romansi "foarte vechi", al caror neam se pierde in negura vremurilor: Stupan Niculin si Giacumina. Sot si sotie, casatoriti de 55 de ani. Abia cand ii vad intrand sontac, tinandu-se unul pe altul de brat, in odaia cea mare, abia atunci imi spun ca, intr-adevar, acestea trebuie sa fie chipurile mult laudate de Iorga. Sunt duiosi batranii acestia, cand se aseaza tacticos la masa, putin nedumeriti, nepricepand prea bine ce vrem de la dansii. El , Niculin, a fost cioban la oi. Apoi baciul unei mari stane din tinut. Apoi comerciant de oi, ajungand cu turmele tocmai pana in Elvetia franceza. Desi e unul din cei mai bogati oameni ai Sentului, el se poarta mai departe in sfeterul de lana si pantalonii de costum nitel ponositi, tare modest cu vecinii, iar gandul ii sta tot la stanele din munti si la oile care acum, din pacate, sunt din ce in ce mai putine. Ea, Giacumina, a fost mai mult casnica. S-a ocupat de cele patru fete ale lor. Le-a maritat cu romansi, le-a invatat sa fie mandre ca-s romanse. Niculin si Giacumina se iubesc si acum. Se tin mereu de mana pe sub masa, ca doi scolari, in timp ce-mi vorbesc. Iar eu stiu ce sa-i intreb. Le pun exact aceleasi intrebari pe care le-as fi pus oricarui cioban de-al nostru din Carpati. Da, inca mai exista transhumanta in Engadin, raspunde Niculin. Turmele pornesc primavara prin mai si se intorc in noiembrie. Conform unui vechi ritual, ciobanii urca mai intai singuri, pana pe Piscul Minschun, la peste 3000 de metri, doar pentru a se inchina in fata unei pietre sfinte. O piatra despre care ei zic ca e "a Maicii" - Mama Dona, Fecioara Maria - si-n fata careia staruie indelung in rugaciune, acoperind-o cu sarutari. Pastorii au credinta ca daca nu saruta aceasta stanca, atunci nu vor avea noroc la pasunat si le va merge rau intreg anul. Si Niculin s-a inchinat la piatra Mamei Dona. A fost urcat pe brate pana acolo, in varful muntelui, grav bolnav, paralizat din pricina unei congestii cerebrale. A atins si el cu buzele piatra binecuvantata si a plans. S-a rugat la munti, la paduri, la cerul "clar" al Alpilor, caci in toate acestea se afla ascuns Dumnezeu. "Dumnezeu nu e o persoana. Dumnezeu e natura insasi", zice el. Si pana la urma s-a vindecat. Prin rugaciune, zice. Numai prin rugaciune.
Fratii nostri din Alpi

Giacumina
Impreuna cu iubita lui sotie, batranul isi aminteste cat de simpla era viata satului altadata, cat de curati si credinciosi erau oamenii. Unele episoade le-au trait ei insisi, in copilarie, altele le-au fost povestite de parinti, de bunici. Mihaela imi traduce fascinata. Nu aflase despre toate acestea pana atunci. Batrana Giacumina reinvie vorbind un sat izolat in munti, care altadata n-avea nevoie de nimic din afara. Vremuri in care painea si panza se faceau in casa, cu razboaie de tesut si roti de tors, de catre femei stranse intr-o "adunare" (sezatoare), unde se spuneau cele mai frumoase povesti. In capul satului exista si azi un loc numit "El Fourn", acolo se afla odinioara marele cuptor de paine al satului. In timpul liber, in noptile lungi de iarna, Niculin scrie poezii. Poezii nascute din traditiile satului, din marea dragoste ce i-o poarta Giacuminei. In copilarie a vazut-o cu ochii lui pe ultima vrajitoare ("stria") din Sent. Avea vreo opt ani pe atunci. Isi aminteste cum au adus-o oamenii in piata satului, imbracata in zdrentele unui strai barbatesc de pastor, cum au bagat-o cu mainile in apa clocotita pana cand a recunoscut ca ea a facut toate blestematiile. Altadata, vrajitoarele erau multe, maestre in ale descantecului. Un platou inalt, undeva spre Ardez, se numeste si azi "Cuptorul Vrajitoarelor". In acel loc, oamenii vedeau aparand urme de picior femeiesc intrand adanc in pamant, dar pe nimeni care sa lase aceste urme. Vrajitoarele aveau de-a face mai ales cu ciobanii singuratici din munti. Ii momeau cu ispite femeiesti, preschimbandu-se in fecioare frumoase, le secau ugerul vitelor, le stricau capitele de fan ori le rasturnau carutele dupa o zi istovitoare de munca. Mihaela traduce, iar eu ma infior: cum as putea sa nu ma gandesc la ciobanii aceia ai nostri, cu care facusem atatea reportaje prin Carpati? Chiar felul de a povesti e acelasi. Bineinteles, Niculin nu a vazut cu ochii lui vrajile, a auzit povestea pe care mi-o spune de la un pastor din Plumeran, caruia i s-a intamplat. Omul statea cu vita pe pajiste si deodata s-a desfacut lantul de la gatul animalului, tras parca de-o putere nevazuta. Ciobanul i-l lega la loc, strans. Lantul iarasi cadea la pamant. De nenumarate ori. Pe urma, cand ducea vita la apa, lantul se ridica de jos si se prindea singur de gatul ei. N-o lasa sa bea apa. Singur se ridica! Singur! O vrajitoare ii facea asta ciobanului. Niculin n-ar fi crezut, insa omul era gospodar serios, respectat. Nu putea sa minta. A vazut totul cu ochii lui...

Epilog cu Carpati
Iorga a vizitat Engadinul in anul 1937. Astazi, dupa aproape sapte decenii, reporterul are sansa de-a cunoaste, in acelasi loc, un alt mare istoric, de data aceasta elvetian: pr. dr. Martin Bundi, fost presedinte al Consiliului National al Elvetiei din Chur. Specialistul in istorie antica il confirma pe savantul roman: "Da, se poate vorbi de un paralelism intre noi si voi. Aici au fost colonizati retii, la voi dacii. Iar intre reti si daci exista multe asemanari. Limbile s-au conservat atat de bine, pentru ca si noi si voi am trait atata amar de vreme izolati: noi, intr-o mare germanica, voi, intr-o mare slava. Desi avem putine marturii despre limba retica ca s-o putem reconstrui - doar cateva inscriptii pe piatra - cu siguranta ca aceasta nu a fost una indo-europeana, asa cum nici limba daca n-a fost..." Retii au fost - s-a scris -, ca si dacii, un popor mare si mandru. La lupta nu se temeau de moarte: "furor raeticus". Au fost, tot ca si dacii, prin excelenta "oameni ai muntilor". Pastori si razboinici. Ei hartuiau adesea, cu un curaj nemaivazut, armatele romane din campie, cele din campia Padului mai ales. Au fost infranti cu greu, in ascunzatorile lor din munti. A fost nevoie de doua armate romane, care-au urcat spre ei, pe o parte si pe alta a Alpilor, prinzandu-i ca-ntr-un cleste...

Calatoria noastra se apropie de sfarsit. Falera e ultimul sat de romansi al popasului nostru elvetian. O masa lunga, alba, cu noi, romanii, in mijloc, inconjurati de localnici: doamna Silvia Casutt, primarita comunei, doamna Rita Cathomen si sotul acesteia, Ignaz, alti cativa pastori bastinasi. Mancam un fel de sarmale romanse. Fereastra casei e plina de soare, iar soarele lumineaza o vale verde si o biserica veche. Alaturi, pornind chiar din altarul bisericii, o multime de pietre, megaliti si menhire din epoca bronzului, formeaza un gigantic calendar solar, de o precizie matematica uimitoare. Aflu ca pe o piatra numita "Sageata Lunii" e incrustata pozitia exacta a stelelor atunci cand a avut loc eclipsa totala de soare din 25 decembrie, de "Craciunul" anului 1089 inainte de Cristos. O grupare de alte trei pietre formeaza un triunghi pythagoreic perfect (a2+b2=c2). Asadar, acesti reti nu erau fistecine... Falera e una din cele mai vechi asezari ale romansilor, atestata documentar si locuita absolut fara nici o intrerupere din anul 3500 i.Hr. Intr-un tarziu, Ignaz Cathomen avea sa-mi spuna ceva care imi va taia respiratia: "E la noi un cuvant foarte vechi, poate chiar cel mai vechi, la fel de batran ca si megalitii astia din piatra pe care-i vedeti. E vorba de cuvantul "carp", ceea ce in romansa inseamna "piatra", "stanca". Nimeni n-a putut stabili vreodata originea acestui cuvant, ea se pierde in adancul istoriei. Noi insa il avem in numeroase nume de locuri, de munti si de vai: Carp, Carpet, Carppa... Cateva piscuri de aici, din jurul satului, se numesc chiar asa: Carp. Un altul se numeste Carpats. Da, Carpats, de ce va mirati?..." Mananc sarmale romanse si zambesc. Acum am, intr-adevar, toate motivele ca sa ma simt aici ca acasa.

ARTA MANIPULARII-Cine este agentul CIA care lucreaza pentru ?????? B..... Publicat de Adriana Dutulescu in sectiunea Politica la data de 19/04/2011

Am primit un text aparut aici. Extrem de interesant, explica modul in care CIA l-ar fi ajutat pe Traian Basescu sa castige alegerile, si il identifica chiar pe agentul CIA care s-a ocupat de aceasta operatiune. Acesta ar fi Harry Giknavorian, atasatul in Romania al Agentiei Antidrog. Am dat un search pe google si omul chiar exista, la Ambasada Americii la Bucuresti. Il vedeti si in foto, via site-ul Ambasadei.

Cititi mai jos intreg textul, macar ca scenariu de film de actiune merita.
“Maşinăria PDL de fraudare a alegerilor a folosit toate mecanismele posibile: Poliţie, Jandarmerie, SRI, SIE, Prefecturi, servicii deconcentrate şi agenţi economici de stat. Şi, nu în ultimul rînd, ambasade străine.
În campania prezidenţială, Traian Băsescu a folosit Centrul SECI şi proiectul militar MONSAT pentru a-şi vedea visul cu ochii.
Achiziţionarea şi instalarea echipamentelor speciale pentru reţeaua MONSAT s-au făcut şi cu sprijinul National Security Agency (NSA). Actul de naştere a sistemului MONSAT este Hotărîrea 045/2005 a CSAT.
Reţeaua de sateliţi MONSAT de joasă altitudine, la care SRI şi SIE au acces, nu e lansată de Statul Român, ci de SUA, în colaborare cu o serie de ţări europene. România „închiriază“ accesul la aceşti sateliţi, pe baza unor înţelegeri între Serviciile Secrete ale ţărilor NATO. Ei sînt folosiţi pentru pedepsirea dizidenţilor, în mod ilegal, prin urmărirea, monitorizarea şi hărţuirea sau tortura aplicată persoanei vizate.
Reţeaua de sute de sateliţi care acoperă Europa nu numai că receptează, dar e capabilă să şi transmită, în mod egal. Dispozitive radar, bazate pe unde milimetrice, au posibilitatea de a urmări o persoană, după caracteristicile biometrice, oriunde pe pămînt şi, mai mult de atît, de a vedea omul prin acoperişurile clădirilor în care se află acesta.
Cu ajutorul agentului special secret al DEA, din zona Balcani (Drug Enforcement Administration), Harry Giknavorian, Traian Băsescu are acces direct la Centrul SECI.
Acest Harry Giknavorian este, în fapt, agentul acoperit al CIA, delegat de SUA pe lîngă Traian Băsescu, încă din anul 2004. Este singura persoană din România care nu are numere de identificare la maşina cu care se deplasează prin Bucureşti. El conduce un SUV Ford Explorer blindat, de culoare verde. Agentul american are relaţii strînse cu autorităţile Statului Român, în special cu Traian Băsescu şi cu consilierul prezidenţial pe probleme de Securitate, Iulian Fota. Este căsătorit, are 2 copii, băiat şi fată, şi locuieşte în Băneasa, în Complexul ZODIAC; are un cîine labrador.
America , prin rezidenţii CIA şi prin Harry Giknavorian, a aservit conducerea structurilor din MAI: DGCCO, SIPI şi DIICOT. Pentru a-şi pune planul în aplicare, a trebuit să-l schimbe pe Dan Nica de la conducerea Ministerului de Interne. Astfel, americanii au putut să utilizeze aplicaţii ale softului de la RASIROM, folosit de Institutul Naţional de Statistică şi agreat de BEJ şi BEC. Agentul CIA din România şi omul său sub acoperire de agent DEA, de la Centrul SECI, au putut să supravegheze, să controleze, să influenţeze şi să centralizeze datele din secţiile de votare în timp real.
Totul s-a petrecut cu sprijinul SIE şi STS, deoarece aplicaţii ale acestui soft de la RASIROM sînt folosite şi în lupta împotriva terorismului şi a crimei organizate din Europa.
Astfel, Traian Băsescu, prin acoliţii săi şi cu sprijinul guvernului american, foloseşte independent şi fără control parlamentar Sistemul Naţional de Monitorizare a Comunicaţiilor prin Satelit-M O N S A T.
Acest sistem are la bază o serie de proiecte realizate în ultimele decenii în Statele Unite şi în Europa, iar sateliţii lansaţi în spaţiu sînt de provenienţă americană şi operează la joasă altitudine.
Pentru a intra, cît de cît, în legalitate şi a-şi pune planul în aplicare, SUA au impus Guvernului Tăriceanu adoptarea unui cadru legislativ astfel încît românilor să le fie monitorizate toate convorbirile telefonice şi toate e-mailurile. Aşa a apărut subit Legea nr. 298/2008, promulgată rapid de Traian Băsescu, privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţelele publice de comunicaţii. Legea se referă atît la persoanele fizice, cît şi la cele juridice. MAI, Parchetul General, SRI şi SIE au, astfel, oricînd acces la date pe baza unei simple ordonanţe semnate de orice procuror, fără a mai exista un mandat emis de judecător. Acest sistem MONSAT permite interceptarea poştei electronice utilizate de oameni de afaceri sau politicieni. În timpul campaniilor electorale, mesajele transmise prin Internet pot fi interceptate neautorizat şi folosite de adversarii politici.
Pregătirea pentru fraudarea alegerilor prezidenţiale din 2009 s-a făcut în timpul campaniei europarlamentare. Apoi, terminale mobile ale STS au fost amplasate la sediul central SECI de la Bucureşti şi au fost folosite la monitorizarea comunicaţiilor şi a transmisiilor de date-voce tip SMS. Acest lucru a fost posibil pentru că RASIROM (regie aflată în subordinea Serviciului Român de Informaţii) a proiectat un sistem care a putut fi folosit de către prefecţii PDL şi de către membri ai acestui partid, care ştiau numerele de telefon ale fiecărei secţii de votare, transmiţînd date în timp real la Bucureşti. Dispozitivul de ascultare a telefoanelor mobile are un sistem de funcţionare destul de simplu şi poate fi introdus, cu uşurinţă, într-o valiză de voiaj. Agentul trebuie să scaneze codul personal al telefonului care urmează să fie ascultat. Pentru acest lucru, el se apropie de posesorul telefonului mobil, la o distanţă mai mică de 25 de metri, în timp ce acesta are o convorbire. Fiecare celular are un mod de identificare, denumit IMEI, care poate fi aflat tastînd pe telefon steluţă diez 06 diez (*#06#). Rezultă un cod format din 15 cifre. Acesta este personalizat pentru fiecare telefon celular în parte şi nu poate fi acelaşi pentru două aparate. La sediul central al PDL, în noaptea alegerilor, a fost instalat un dulap cu routere. Numărul posturilor ocupate a fost de aproximativ 500; acestea au fost instalate pentru conexiuni interne cu secţiile de votare din ţară, iar la secţiile din afara României nu au fost distribuite terminale STS, deoarece nici măcar Băsescu şi acoliţii săi nu pot transporta aceste terminale fără a atrage atenţia autorităţilor din Uniunea Europeană.
În ţară, STS, împreună cu prefecţii şi subprefecţii, ajutaţi de membrii PDL, au fost cei care au condus operaţiunile de centralizare a alegerilor (întrucît cele 500 de aparate telefonice mobile ale STS au fost în custodia membrilor PDL), iar aceştia au trimis SMS-uri cu mesaje electorale pe telefoanele speciale. SMS-urile au fost expediate de pe cartele preplătite doar de la nivel judeţean spre centrul din Aleea Modrogan. De altfel, euroalegerile şi Referendumul pentru introducerea votului uninominal au permis Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, să monitorizeze, prin intermediul telefoanelor mobile şi al cartelelor prepaid pe care le-a pus la dispoziţia Biroului Electoral Central şi preşedinţilor secţiilor de votare, întreg procesul de transmitere a rezultatelor şi a prezenţei la vot.
Conducerea PDL şi Traian Băsescu au avut timpul necesar să întoarcă rezultatul alegerilor cu voturi fictive din străinătate. Aceste voturi nu au putut fi niciodată numărate. Generalii numiţi de Traian Băsescu la conducerea STS au primit sarcina să rezolve această problemă. Este vorba de 3 generali care s-au ocupat de monitorizarea alegerilor: Marcel Opriş (director STS), Corneliu Grigore (prim-adjunct al directorului STS, managerul liniei de urgenţă 112) şi Ioan Balaure (directorul adjunct pe probleme economice al STS). După executarea ordinelor primite de la Cotroceni, generalul cu două stele Corneliu Grigore a mai primit o stea şi a fost trecut în rezervă.
Au fost concepute planurile de protecţie contrainformativă prin care Traian Băsescu a dispus demararea operaţiunilor de bruiaj online, pe bani publici, încă din luna septembrie a anului 2008. Consilierii loiali au fost însărcinaţi cu crearea unui departament secret pentru protejarea imaginii miniştrilor PDL şi a preşedintelui, pe Internet. Angajaţii acestui serviciu privat, plătit din banii Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale, trebuie să pornească o campanie agresivă împotriva celor ce îl blamează pe Traian Băsescu, sau să posteze pe Internet tot felul de comentarii, care să schimbe sensul informaţiilor negative despre acesta din articolele de presă. Sînt vizate în principal marile ziare cu domenii de Internet, agenţiile de presă, blogurile de atitudine care înregistrează trafic etc. Serviciul nu se află în clădirea Ministerului Turismului şi Dezvoltării Regionale, dar de el se ocupă direct unul dintre consilierii personali ai Elenei Udrea, respectiv Ana Maria Topoliceanu.
În 2009, am asistat la o fraudă prefabricată, cu CNP-uri inventate, cu voturi ale morţilor, cu semnături în fals, cu Procese Verbale falsificate, cu rezultate inversate, cu mită în sediile electorale şi un proces electoral dirijat.

Agenţii STS, SRI şi SIE ai lui Băsescu, ajutaţi de americani şi de agenţii SISROM din afara ţării, au cumpărat, au furat şi dirijat sute de mii de voturi, pentru ca rezultatele să corespundă cu cele din softul comandat de Traian Băsescu, cu 4 minute înainte de exit-poll-uri, live, în faţa naţiunii.

Autoritatea Electorală Permanentă, din obedienţă faţă de stăpîn, a muşamalizat informaţia că au fost aproape 14.000 de votanţi multipli, sau că au existat numeroase Procese Verbale măsluite, cu rezultate inversate în favoarea lui Traian Băsescu.
Referitor la agentul american Harry Giknavorian, acesta are relaţii strînse cu Mafia ţigănească şi cu Serviciul Secret al romilor, pe care îl finanţează din fondurile de stat americane ale CIA. Serviciul de Informaţii şi Siguranţă al Romilor – SISROM este un serviciu secret, protejat şi de către Traian Băsescu şi camarila sa din SRI. Acesta este folosit la controlarea clanurilor şi a grupărilor infracţionale, prin regizarea unor scandaluri între bande. SISROM-ul îl ajută pe Traian Băsescu să cumpere voturi în cadrul etniei (vezi Clanul Bercea Mondialul).
Serviciul Secret al ţiganilor are, în principal, menirea „să apere interesele şi drepturile etniei romilor, precum şi dezvoltarea unei reţele de informare şi comunicaţii interne şi externe“. El colaborează cu toate Serviciile Secrete clasice, respectiv: Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, structurile de informaţii ale Ministerului de Interne, INTERPOL şi EUROPOL. SISROM, avînd centrul la Bucureşti, funcţionează după reţeta clasică a structurilor de informaţii. Îşi desfăşoară activităţile „în paralel cu serviciile secrete existente şi dă raportul către U.M. 0215 (Serviciul de informaţii şi protecţie a cadrelor din Ministerul de Interne)”. Ca structură informativă, SISROM se ocupă de culegerea de informaţii din domeniile social, politic, cultural şi economic, cu accent pe următoarele problematici: emanciparea socială şi formele de dialog cu organizaţiile non-guvernamentale. Are constituite reţele de informatori, care culeg date şi informaţii din teritoriu. Acestea sînt transmise, apoi, sub formă de Note informative, dar şi de informaţii brute, direct lui Traian Băsescu.
,,Părinţii” acestui sistem sînt Virgil Măgureanu şi Ioan Talpeş, care au înţeles rostul SISROM, permiţînd înfiinţarea lui fără a-i crea probleme. Administraţia Prezidenţială a lui Traian Băsescu a acordat girul membrilor acestei structuri.
Spionajul Ţigănesc SISROM – Serviciul de Informaţii şi Siguranţă al Romilor din România este o structură particulară, iniţiată şi condusă discret de acelaşi Virgil Măgureanu. Acest Serviciu Secret ilegal, care funcţionează sub protecţia lui Traian Băsescu, a camarilei din SRI şi cu ajutorul oamenilor SIE de la Ambasadele României din marile capitale europene, a schimbat rezultatul alegerilor din exteriorul României, prin implicarea sa activă în direcţionarea voturilor etniei rome din Spania, Italia şi Franţa către candidatul Traian Băsescu.
Tot agentul Harry Giknavorian este cel ce controlează SIPI – Serviciul de Supraveghere Operativă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
SIPI, Serviciul Independent de Protecţie Internă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, folosit şi de către americani, şi de către Traian Băsescu, este beneficiarul unor informaţii ale sistemului MONSAT.
Acest serviciu captează ilegal informaţii, operaţiuni care se pot realiza fără probleme de către unii angajaţi politici ai sistemului, dar şi de către beneficiarii legali ai acestuia.
Interceptările ilegale se pot efectua de către operatorii MONSAT, care au libertatea aproape totală de a accesa pachete de date transmise prin zecile de sateliţi ce asigură comunicaţiile dintre utilizatorii serviciilor specifice. Acest lucru se datorează tehnologiei avansate şi posibilităţilor reduse de exercitare a unui control pertinent asupra sistemului. El funcţionează după principiile de interceptare a comunicaţiilor clasice, precum telefonia în sistemul naţional.

Astfel, operatorii MONSAT pot interveni pentru captarea unor informaţii, imediat după emiterea semnalului antenei de emisie, sau pot să capteze semnalele satelitului de comunicaţii folosit de operatorii de astfel de servicii din România ori din ţara de origine a utilizatorului.
Cei aproape 2.000 de angajaţi ai SIPI răspund instituţional numai în faţa ministrului Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş.
Sistemul MONSAT are aprobarea CSAT şi utilizează informaţii şi aplicaţii americane KOFAX, Microsoft şi XEROX.
Sateliţii americani sînt rezervaţi pentru situaţiile în care victima iese din raza în care acţionează grupările criminale, deplasîndu-se în afara oraşelor, în campinguri, la ţară etc.
Reţeaua de sateliţi la care SRI şi SIE au acces este folosită, într-adevăr, în mod ilegal, de către personalul Administraţiei Prezidenţiale, cu acordul deplin şi sub îndrumarea Serviciilor Secrete româneşti, aflate sub comanda serviciilor străine care le-au pus la dispoziţie tehnologia.
Elemente corupte din conducerea acestor Servicii Secrete româneşti şi din fruntea Statului Român utilizează, de cîţiva ani buni, în mod ilegal, această tehnologie împotriva propriilor cetăţeni.
Comunitatea Naţională de Informaţii, din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, deci şi Traian Băsescu, are acces la un Sistem Informatic Integrat, racordat la toate Serviciile Speciale, şi unde sînt stocate informaţiile secrete de importanţă strategică, inclusiv cele obţinute în urma interceptărilor legale sau ilegale pe care le efectuează Serviciile de Informaţii din România.
Această bază de date, care este permanent actualizată, este pusă la dispoziţia preşedintelui României, iar serverele în care sînt stocate datele se află într-un Centru de Management al Sistemului Informatic Integrat, care, potrivit celor stabilite printr-un document secret (Hotărîrea nr. 0216/27.10.2004, emisă de CSAT), ocupă două spaţii: unul principal, aflat în Bucureşti, şi altul de rezervă. Potrivit unor informaţii neoficiale, Centrul de Management al Sistemului Informatic Integrat este administrat de Serviciul Român de Informaţii.
Această bază de date în format electronic, aflată în serverele Centrului de Management al Sistemului Informatic Integrat, permite Serviciilor Secrete din România să obţină, în timp real, orice informaţie despre o persoană fizică sau juridică, în funcţie de interesele urmărite.
Funcţionarea Centrului de Management al Sistemului Informatic a fost reglementată prin Hotărîrea de Guvern nr. 952 din 14/08/2003, contrasemnată de directorul SRI. Accesul operatorilor la date este permis în funcţie de Certificatul de securitate (eliberat de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat).
Centrul de Management al Sistemului Informatic Integrat este stabilit, printr-un document secret (Hotărîrea 0216/27.10.2004, emisă de CSAT) în două sedii: unul principal, aflat în Bucureşti – Centrul SECI şi cel de rezervă, în cadrul Biroului de Informaţii Militare (BIM) din cadrul DGIA (o structură departamentală formată din Direcţia de Informaţii Militare şi Direcţia Siguranţă Militară, din cadrul MApN).
Brigada de Informaţii Militare (BIM) reuneşte, sub comandament unic, cele trei batalioane care funcţionaseră şi pînă acum, respectiv HUMINT, IMINT şi SIGINT.
Brigada de Informaţii Militare a fost constituită în urma unei Hotărîri a CSAT, din 31 martie 2010, şi este subordonată direct ministrului Apărării, Gabriel Oprea.

Beneficiarii acestui Serviciu Secret al Armatei Române sînt:
fostul ministru al Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga,
actualul ministru al aceleiaşi structuri, Traian Igaş,
ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu,
ministrul Finanţelor Publice,
ministrul Muncii,
consilierul prezidenţial pe probleme de Securitate, Iulian Fota,
preşedintele României, Traian Băsescu,
precum şi ambasadorul SUA, Mark Gittenstein.

Chiar dacă, oficial, singura autoritate naţională în domeniul interceptărilor este Serviciul Român de Informaţii (SRI), se ştie că Statul Român, printr-o Hotărîre strict secretă, a autorizat Serviciul de Informaţii Externe (SIE) să îşi procure şi să folosească cele mai sofisticate echipamente pentru ascultarea telefoanelor românilor şi a tuturor comunicaţiilor pe Internet, prin sistemul MONSAT.
Serviciul de Informaţii Externe face parte din Sistemul Naţional de Apărare al României şi funcţionează în baza Legii nr.l din 6 ianuarie 1998. La 15 aprilie 2004, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a adoptat Hotărîrea nr. 0063, clasificată STRICT SECRET, prin care autoriza Serviciul de Informaţii Externe să desfăşoare activităţi de tip SIGINT (SIGINT – SIGnal INTelligence reprezintă informaţii obţinute din surse care acţionează în spectrul electromagnetic şi constau din mai multe subdomenii), pentru interceptarea comunicaţiilor efectuate prin satelit.

Din acel moment, SIE dispune de baza legală pentru a-şi procura cele mai performante dispozitive necesare interceptărilor de voce şi date transmise prin mijloace electromagnetice (telefoane, calculatoare sau orice alt tip de radioemiţător).
SIE se ascunde în spatele unor legi care îi permit să asculte pe oricine şi oricînd, chiar şi fără mandat.
DGIA şi DGIPI îşi prezintă rapoartele doar miniştrilor de resort şi nu sînt controlate de Parlament.
Atît SRI, SIE, cît şi STS, prin Marcel Opriş, au folosit în campania electorală baza sistemului MONSAT, aflat la Centrala Regională SECI de la Bucureşti, condusă din umbră de agentul Harry Giknavorian.

MONSAT poate monitoriza orice convorbire telefonică sau transmisie de date-voce care se realizează printr-un terminal cu acces la satelit. Acelaşi lucru este valabil şi pentru telefonia fixă sau tehnologia GSM.
Datele centralizate la sediul de campanie din Aleea Modogran au fost, astfel, operate şi trimise, cu ajutorul STS, din Centrala SECI.
Softul folosit de BEC include o aplicaţie KOFAX, tip vierme sau tip buclă, care are drept scop redistribuirea voturilor în favoarea unui candidat prestabilit. De aceea, toate sondajele de la ieşirea din secţiile de votare care dădeau cîştigătoare PRM sau alte partide din Opoziţie nu au corespuns, deoarece au fost făcute prin luarea în calcul a unei opţiuni reale de vot, de 70%, a populaţiei, cînd în fapt aceasta nu a depăşit cota de 20%.
Net-Consulting, în colaborare cu firma americană KOFAX (o filială CIA), împreună cu firmele Asesoft şi ASSECO, au construit, pe baza programului de la RASIROM (fosta UM 05099, în fapt, o societate patronată de SRI), un soft folosit în ultimele două campanii ale alegerilor, care conţine o cheie-buclă conspirată, pentru direcţionarea voturilor nule şi a celor de pe listele suplimentare, în favoarea lui Traian Băsescu, la ordinul SUA.
Programul dirijează voturile dintre BEJ si BEC la orice candidat ales.
NOTE:
* Drug Enforcement Administration (DEA) este o agenţie federală de aplicare a legii în Statele Unite, din cadrul Departamentului de Justiţie American, însărcinată cu combaterea traficului şi consumului de droguri în Statele Unite. De asemenea, DEA, împreună cu alte agenţii americane de investigaţii, are ca responsabilitate exclusivă coordonarea şi urmărirea de către SUA a investigaţiilor legate de droguri – şi nu numai – în străinătate.

ARTA MANIPULARII

LEGEA AFIRMATIEI OSHO

Exista o lege extraordinara, numita ,,legea afirmatiei". Daca puteti afirma cu toata convingerea, intr-un mod absolut, ea incepe sa devina reala. Asa se explica de ce oamenii sunt atat de nefericiti - tocmai din cauza acestei legi! Ei isi afirma tot timpul suferinta. Invers, un numar relativ mic de oameni sunt fericiti aproape tot timpul din acelasi motiv. Ei isi afirma bucuria si devin astfel mai fericiti.
Faceti-va un obicei: incetati sa mai afirmati aspectele negative si incepeti sa le afirmati pe cele pozitive.
Dupa cateva saptamani, veti fi surprinsi sa constatati ca detineti in mana o mare cheie.
Spre exemplu, daca va intristati cu usurinta, inainte de culcare faceti urmatoarele afirmatii: promiteti-va ca veti fi veseli, ca deja ati inceput sa fiti. Repetati acest lucru de 20 de ori, cu toata convingerea, in soapta, dar suficient de tare ca sa auziti cuvintele. Gata: ati fost 'tristi pentru ultima data!'; 'Adio, tristete!'. Repetati de 20 de ori, apoi adormiti.
Dimineata, cand va treziti din somn, nu deschideti inca ochii: mai intai repetati din nou de 20 de ori afirmatiile.
Constati schimbarea care se produce peste zi. Veti fi surprinsi sa vedeti ca apare intr-adevar o schimbare calitativa. Dupa numai sapte zile, veti trai plenar ceea ce ati afirmat cu convingere.
Treptat, renuntati si la celelalte aspecte negative pe care le manifestati. Alegeti cate unul pe saptamana si renuntati la el. Invers, alegeti o calitate si imbibati-va cu ea.
Totul depinde doar de alegerea vostra: atat Iadul, cat si Raiul sunt create de gandurile noastre. Omul este ceea ce gandeste. Cand veti constata acest adevar pe propria voastra piele, cand veti vedea cu ochii vostri ca doar gandurile creeaza Raiul si Iadul, veti putea in final sa le transcedeti pe amandoua. Si nu uitati: Raiul este mai usor de transcens decat Iadul! De aceea, incepeti prin a trece mai intai de la negativ la pozitiv. Pare paradoxal, dar este mai usor sa parasesti ceva frumos decat ceva urat. Uratenia creeaza cele mai mari atasamente.
Este mai usor sa renunti la bogatie decat la saracie. Este mai usor sa parasesti un prieten decat un dusman. Este mai usor sa uiti un amic decat un inamic.
Transformati Iadul in Rai. Religiile occidentale nu au mers niciodata dincolo de Rai, dar cele orientale au incercat acest lucru. Ele renunta si la Rai, caci chiar si un gand pozitiv este tot un gand.
Cand va simtit pregatiti, faceti afirmatia suprema: lipsa de afirmatii (ganduri), iar inevitabilul se va produce. Veti cunoaste absolutul.