Konstantin Sergheevici Stanislavski

Nu există roluri mici, există doar actori netalentaţi. Arta este ordine, armonie.

Cu 145 de ani în urmă s-a născut Konstantin Sergheevici Stanislavski, regizor, actor, pedagog şi teoretician de teatru rus, întemeietorul (împreună cu V.N. Nemirovici-Dancenko, în 1898) şi conducătorul Teatrului de Artă din Moscova. Pe numele său real Konstantin Sergheevici Alekseev, Stanislavski a fost un reprezentant al teatrului realist, de atmosferă şi de subtext psihologic, valorificând şi impunând pe scenă dramaturgia lui Gorki („Azilul de noapte”) şi Cehov („Unchiul Vanea”, „Pescăruşul”). Pedagog şi reformator, a studiat fenomenele psihice care însoţesc jocul actorilor („Munca autorului cu sine însuşi”), semnând totodată şi alte lucrări teoretice („Viaţa mea în artă“).
Încercam să ajung o copie cât mai credincioasă a idolului meu. Nu-i prea uşor să-ţi desluşeşti propriile greşeli.
Nu trebuie să simulezi că exprimi ceea ce nu poţi exprima. Doamne! Câtă bucurie îţi dă arta şi creaţia, dar mare chin e să fii actor.
Constantin Sergheievich Alexeev s-a născut în Moscova într-o familie avută, şi-a făcut debutul pe scenă la vârsta de numai şapte ani. Şi-a luat numele de scenă Stanislavski la începutul carierei, (probabil, din dorinţa de a apăra bunul nume al familiei).
În 1888, Stanislavski a înfiinţat Societatea de Artă şi Literatură la teatrul Mali, unde a căpătat o experienţă în arta dramatică.
În 1897 a fost cofondatorul Teatrului de Artă din Moscova alături de Vladimir Nemirovici-Dancenko. Una dintre primele piese puse în scenă a fost Pescăruşul al lui Anton Cehov. În Teatrul de Artă, Stanislavski a început dezvoltarea faimosului său "Sistem", bazat pe tradiţia realismului lui Alexandr Puşkin. "Sistemul" va fi mai apoi dezvoltat de Lee Strasberg, Stella Adler, Robert Lewis, Sanford Meisner şi mulţi alţii în Statele Unite. "Sistemul" lui Stanislavski se concentrează pe dezvoltarea în mod realist a personajelor.
Actorii erau instruiţi să folosească "memoria afectivă" pentru a portretiza în mod natural emoţiile personajelor interpretate. Pentru a reuşi în această încercare, actorilor li se cerea să se gândească la un moment din vieţile lor în care au simţit emoţia dorită şi să încerce să o prezinte pe scenă, totul în dorinţa de a asigura o interpretare cât mai apropiată de realitate.
Sistemul lui Stanislavski este o metodă complexă pentru interpretarea unor personaje credibile. Actorii de film, televiziune şi de teatru din zilele noastre datorează mult acestei metode.
Una dintre căile folosite de Sistem este aceea a "magicului dacă". Actorii erau îndemnaţi să-şi pună cât mai multe întrebări în legătură cu personajul interpretat, una dintre primele astfel de întrebării fiind: "Ce aş fi făcut eu dacă m-aş fi aflat în aceiaşi situaţie cu personajul meu?" Stanislavski a avut influenţă asupra unor scriitori precum Maxim Gorki şi Anton Cehov.
Stanislavski a supravieţuit atât revoluţiei din 1905 cât şi revoluţiei din 1917, în timpul acesteia din urmă, numai după intervenţia lui Lenin, după cum s-a afirmat în epocă. În 1918, Stanislavski a înfiinţat Studioul Întâi ca şcoală pentru tinerii actori şi a scris mai mlte lucrări în domeniul teatral.
K. S. Stanislavski "Trăirea il ajuta pe artist sa realizeze scopul fundamental al artei dramatice care consta in crearea «vietii spiritului uman» al rolului si in redarea acestei vieti pe scena intr-o forma artistica. Veti incepe sa va simtiti in situatia personajului piesei, sa va traiti propriile voastre sentimente, dar analoage cu ale lui."
Metoda Stanislavki a deschis multiple drumuri in interpretarea scenica. Dar aici vom vorbi despre miezul principiului intelegerii si redarii scenice a unui rol, în viziunea lui Stanislavki.