Prânzul cu Karl Lagerfeld: Discutând despre Zei.
De Frédéric Beigbeder
Frédéric Beigbeder: – De ce ai ales tema mitologiei greceşti şi romane?
Karl Lagerfeld: – Pentru că este religia mea favorită: un zeu pentru fiecare ocazie. Sunt politeist: toate religiile din zilele noastre sunt recente, dar eu prefer această mitologie, care nu are legătură cu infernul, cu păcatul (un obstacol pentru fericire), şi cu iertarea. Trebuie să revenim la forma disciplinată a frumuseţii Antichităţii. Simone Weil a spus că Iisus a fost un descendent direct al lui Prometeu – ceea ce a provocat un scandal la vremea respectivă. Iubesc zeiţele, pentru că au fost primele femei emancipate. Au avut dreptul la orice. Divinităţile feminine şi Muzele sunt feministe!
F.B: – De când durează fascinaţia ta faţă de miturile Antichităţii?
K.L: – Primele cărţi pe care le-am citit, pe când aveam 6 ani, au fost Iliada lui Homer şi Cântecul Nibelungilor. În timp ce poveştile germane mă speriau, Homer a avut o mare influenţă asupra mea – este sursa mea de educaţie. Ceea ce e remarcabil la vechiul păgânism este că existau o mulţime de zei, spirite mobile, şi existau şi eroi, semizei, genii şi nimfe… Muritorii erau mai aproape de zei decât sunt în religiile monoteiste. În acele zile nu aveam nici o idee că eu însumi urma să devin un zeu!! (râde)
F.B: – Da, dar atenţie: zeii sunt doar variante uşor perfecţionate ale muritorilor! (râde) Deci scopul acestor fotografii este acela de a înfiinţa o nouă religie? După ce îl priveşti, aş vrea să spun că acest calendar mi-a insuflat credinţa în zeităţile Olympului – am fost convertit pe loc!
K.L: – Lăsând gluma la o parte, modernitatea mitologiei constă în dragostea sa pentru tinereţe, în cultul pentru corp şi în acceptarea dorinţei în absenţa pedepsei divine, precum şi în tributul permanent adus Naturii. Există o etică a frumuseţii civilizaţiei greco-romane pe care noi am pierdut-o în zilele noastre.
F.B: – Înainte de a fi selectat de către Pirelli pentru realizarea ediţiei din 2011, cunoşteai calendarul Pirelli?
K.L: – Da, în special cel realizat de Avedon (1995), pe care l-am adorat. Era erudit, dar şi sexy şi simplu. De asemenea, sunt un fan al lui Sarah Moon – a fost prima care şi-a arătat sânii la 72 de ani. Ea emana o poezie deosebită.
F.B:- Ce înseamnă Pirelli pentru tine?
K.L: – Este un producător de cauciucuri care şi-a creat imagine prin aceste calendare – nu le poţi cumpăra şi asta le împrumută o aură de mister. Este o formă de marketing viral care a luat-o înaintea vremurilor sale. Când au început, era destinat mecanicilor şi şoferilor de camioane! Dar au devenit în scurt timp un obiect de referinţă în lumea artei.
F.B: – Povesteşte-mi câte ceva despre cele 3 zile de filmare. Unde aţi fost?
K.L: – În studioul meu din Paris, în Rue de Lille. Am ales câţiva prieteni pentru şedinţe – am dorit doar femei care să se simtă în largul lor cu mine. Am făcut o listă cu amicele pe care le cunosc, căci refuz să dezbrac pe cineva care nu e de acord cu asta! Şi nu, nu există fete minore!!
F.B: – De ce fundalul negru?
K.L: – Mi s-a părut că pune în evidenţă nudul; iluminează frumuseţea corpului prin contrast.
F.B: – De ce alb şi negru în locul culorii?
K.L: – Un pic de alb şi negru a fost tonic, şi a marcat şi o schimbare faţă de iluştrii mei predecesori, iar în viaţa reală eu însumi prefer alb şi negrul!
F.B:- Este adevărat că modelele au fost deosebit de receptive în timpul şedintelor foto pentru calendarul Pirelli?
K.L: – Studioul meu este aseptic: numai muncă şi atât. Nu e nimic ceţos aici. Ce îmi place la miturile greceşti este că ei nu au nevoie de ciorapi plasă şi de dantelă pentru a se excita: totul este carnal, fără zorzoane. Tocurile înalte şi jartierele… Helmut Newton s-a ocupat de asta mai bine ca mine.
F.B: – De ce Julianne Moore o interpretează pe Hera?
K.L: – Mi-am dorit neapărat o actriţă ca soţie a lui Zeus şi mamă a zeilor Olimpului. Julianne este o femeie frumoasă– mai maternă decât tinerele fete de sub măslini. Îmi este o prietenă foarte dragă. A ştiut că nu riscă nimic cu mine – că nu va exista nicio altă publicaţie paralela cărora să le vând pozele pe sub mână!
F.B: – Da? Vrei să spui că nu există copii secrete de uz privat?
K.L: – Haide, Frédéric! Asta nu mai e mitologie. Priveşte la statuile antice: nu sunt niciodată obscene – cu excepţia Pompeiului, dar acolo e un bordel!!
F.B: – Ai creat obiecte, instrumente şi accesorii special pentru şedinţa foto.
K.L: – Stéphane Lubrina şi George Cortina au creat brăţările, armele şi scuturile. Peter Philips a lipit frunze din aur pe piept. Nu am vrut să creez un fel de efect de “carnaval al bucuriei” sau costume teatrale. Deci am creat colierele, accesoriile din aur pentru sexul masculin, banderolele, o mică bufniţă, un coif din plexiglass…
F.B: – Ţi-ar fi plăcut să trăieşti în Antichitate?
K.L: – Nemurirea şi un fizic perfect? Cine nu şi-ar fi dorit?!
Interviu luat pe 15 octombrie 2010 la casa lui Karl Lagerfeld din Paris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu