Constantin Brâncuşi - arta sacra- simboluri arhetipale

"Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor."
„Am şlefuit materia pentru a afla linia continuă. Şi când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini - Constantin Brâncuşi ”
-Frumosul este echibrul absolut.
-Arta nu face decat sa inceapa continuu.
-Arta – poate cea mai desavarsita a fost conceputa in timpul copilariei umanitatii. Caci Omul primitiv uita de grijile cele domestice si lucra cu multa voiosie. Copiii poseda aceasta bucurie primordiala. Eu as vrea sa re-destept sentimentul acesta in sculpturile mele.
- Cand nu mai suntem copii, suntem deja morti.
- Voim intotdeauna sa intelegem ceva. Insa nu este nimic de inteles. Tot ceea ce puteti contempla aici, in Atelier, are un singur merit: ca este trait...


Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cat si importanta acordata luminii si spatiului sunt trasaturile caracteristice ale creatiei lui Brancusi. Opera sa a influentat profund conceptul modern de forma in sculptura, pictura si desen. Ei bine prietene,ai transformat anticul in modern! – Douanier Roussseau, atunci cand a vazut Rugaciunea, Sarutul si Cumintenia pamantului. – 1907

În cazul ovoidului, trebuie sa retinem faptul ca Brancusi avea sa realizeze forma pura, libera de orice gravitate terestra, o forma tot atat de libera in propria ei viata ca aceea a geometriei analitice. Si dovada ca a reusit in aceasta exprienta este ca din orice parte l-am privi, ovoidul pare viu si gata sa se ridice in spatiu. – Ezra Pound – Brancusi – 1921

Rodin si Brancusi au fost artistii care au exercitat cea mai mare influenta asupra evolutiei sculpturii moderne in secolul al XX-lea. Rodin a eliberat sculptura de dogmele academismului si a creat o arta libera, plina de vitalitate, sincera, exaltata, intemeiata pe dimensiunea umana si pe adevarul vietii. Brancusi a dat veacului nostru constiinta formei pure, a asigurat trecerea de la reprezentarea figurativa a realitatii, la exprimarea esentei lucrurilor si a reinnoit in mod revolutionar limbajul plastic, imbogatindu-l cu o dimensiune spirituala. – Ezra Pound – Brancusi – 1921

* Arhitectura este sculptură locuită.
* A vedea departe este ceva, a merge acolo este cu totul altceva.
* Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuţi.
* Frumosul este echitatea absolută.
* Gloriei nu-i pasă de noi când alergăm după ea. Când însă îi întoarcem spatele, ea va alerga după noi.
* În clipa în care am încetat a mai fi copii, vom fi morţi deja.
* La ce bun să lucrezi după model? N-ajungi decât să sculptezi cadavre.
* Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.
* Niciodată nu vom fi îndeajuns de recunoscători faţă de tot ce ne-a dat pământul.
* Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!
* Să fii abil e ceva, dar să fii cinstit, asta merită osteneală.
* Simplitatea nu este un ţel în artă, dar ajungi fără voie la ea pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor.
* Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează.
* Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe.
* Natura zamisleste o vegetatie vanjoasa care creste drept in sus, de la pamant spre ceruri. Iata, „Coloana mea fara sfarsit” traieste intr-o gradina frumoasa din Romania… De jos si pana sus, ea are aceeasi forma si nu ii trebuie nici un piedestal si nici soclu ca sa se sprijine; iar vantul nu o va dezradacina niciodata, caci ea va rezista pe propriile-i puteri…
* „Coloana infinitului” va fi una din minunile lumii…
* Du-te!… Imbratiseaza „Columna infinitului” cu palmele mainilor deschise. Apoi, inaltandu-ti ochii, priveste-o – si vei cunoaste, astfel, intru adevar, sinele Cerului…
* Elementele Coloanelor mele infinite nu sunt altceva decat insasi respiratia omului, propriul lor ritm…
* Hai sa-i zicem scara la cer!
* „Coloana infinitului” se aseamana si cu o planta exotica – la care vor sa viseze (vesnic) adolescentii. Sau cu insusi pendulul timpului, rasturnat.
* „Coloana infinitului” este negarea Labirintului.
* O sculptura nu se sfarseste niciodata in postamentul sau, ci se continua in cer, in piedestal si in pamant.
* L-am fotografiat din toate unghiurile, mai ales intr-o zi frumoasa cu cerul strabatut de nori calatori, ca o turma de miei. Mi s-a parut cea mai reusita fotografie: nu i se vedea nici capatul, nici inceputul. Era un trunchi ce parca plutea in cer…
* Stalpul de sprijin este semnul marii treceri a fiecarui om, asa cum samanta cade din spic pentru a incolti in pamant.
* Acesta este mesajul Stalpului meu, strajuit de Masa si de Poarta… Sa arzi ca o flacara, sa te prefaci in fulger care leaga cerul si pamantul.
* Un prieten mi-a marturisit ca si-a dat seama de frumusetea gradinii datorita stalpului de lemn cioplit cu barda. Tocmai asta-i rostul acestui stalp, i-am spus eu. Prin el, sa descoperi Frumusetea lumii.
* Rege sau cersetor – este tot una, in fata Eternitatii!
* Din plenitudinea tinutului meu insorit eu mi-am faurit o rezerva de bucurie pentru toata viata si numai asa am putut rezista.
* Capacitatea de indragostire si de daruire permanenta nu o au decat spiritele cu totul superioare, dublate de naturi puternice, glandulare, vitale. Prin dragostea angelica si carnala te vindeci de multe toxine si de majoritatea bolilor sufletului. Soarele este marele tamaduitor, insa soarele iubirii il intrece.
* Iubirea cheama iubire si ea. Nu este atat de important ca sa fii iubit, cat sa iubesti tu – cu putere si cu toata fiinta.
* Sentimentul de plenitudine, de bucurie, intregeste omul. El este rezultatul starii de gratie pe care ne-o da bucuria.
* Naturaletea in iubire este tendinta fascinanta de a ajunge la Absolut, prin amalgamarea eurilor tinere, fruste si dornice de puritate.
* Viata se aseamana cu o spirala. Nu stim in care directie este tinta ei. Insa trebuie sa mergem in directia pe care noi o socotim cea justa.
* Nu vom fi, niciodata, indeajuns de recunoscatori fata de pamantul care ne-a dat totul.
* Sa creezi ca un Demiurg, sa poruncesti ca un Rege, sa muncesti ca un Sclav!…
* Eu am voit sa inalt totul dincolo de pamant.
* In timpul copilariei – am dormit in pat. In timpul adolescentei – am asteptat la usa. In timpul maturitatii – am zburat inspre ceruri! Am facut si eu pasi pe nisipul Eternitatii! …
* Calatoria are loc, in realitate, in noi.
* Viata mea a fost o succesiune de miracole.
* Am fost si eu trimis de mic copil, la pricopseala prin lume. Nu mi-am pierdut legatura si nici nu mi-am scos radacinile – pentru a umbla ca un nauc, pe tot globul. A profitat, pe urma, si Arta mea; si m-am salvat ca OM!…
* Trupul omenesc este frumos in masura in care oglindeste sufletul.
* Trupul omenesc are aceeasi structura ca si Universul.
* Cine nu iese din sine, n-atinge Absolutul si nu descifreaza nici viata.
* Daca mă voi putea perfectiona ca ascet, sunt convins ca voi putea obtine o maiestrie asupra formelor naturale, pe care stiinta occidentala nu a reusit inca sa o descopere.
* Un Intelept face din veninul sau interior, remediu pentru sine; sau precept de tamaduire pentru semeni (…) Insa cine nu se lupta impotriva Raului s-a si predat deja potrivnicului.
* Elibereaza-te de pasiuni, elibereaza-te de pofte, elibereaza-te de greseli, – acestea sunt trei precepte, zale si scut, pentru orice Spirit. Purtand aceasta armura, esti puternic impotriva raului, – devii invulnerabil.
* Trebuie sa urmaresti necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe… Si merita sa faci totul, in speranta ca vei putea odata sa intri in imparatia sferelor celor inalte.
* Dumnezeirea este pretutindeni, si simti asta cand uiti cu desavarsire de tine insuti, cand te simti umil si cand te daruiesti.
* Eu ma aflu, acum foarte aproape de bunul Dumnezeu: si nu imi mai trebuie decat sa intind o mana inspre El, ca sa il pipai! Il voi astepta pe bunul Dumnezeu in Atelierul meu.
- Nu mai sunt demult al acestei lumi:sunt departe de mine insumi,desprins de propriul meu trup-ma aflu printre lucrurile esentiale.
“Eu am facut piatra sa cante pentru Omenire”(Brancusi)