Stiinta si arta

Conform ultimelor sondaje se pare că - descoperirea ştiinţifică cea mai importantă a secolului XX nu este nici cea a forţelor nucleare, nici cea a teoriei relativităţii, nici cea a …etc., ci este redescoperirea lumii interioare, a lumii spirituale, recunoaşterea de către savanţi a faptului că pentru cunoaşterea realităţii ultime, intelectul este un instrument insuficient cât timp nu este luminat de spirit.
Savanţii au constatat că nu exista decât o singură realitate, care se dezvăluie ca fiind materială sau spirituală, deoarece spiritul şi materia sunt doar faţetele opuse, dar complementare, ale aceleiasi energii fundamentale a Creaţiei.
Energia fundamentală a Creaţiei? Ei bine, savanţii au descoperit că această energie este dotată nu numai cu inteligenţă, ci, surprinzător, cu iubire, o iubire impersonală şi complet neantropomorfica, care este o “stare de a fi”, un modus vivendi, dincolo de orice dualitate, este o mişcare specifică de Creaţie. Ea este Creaţia, dar aceasta descoperire corespunde cu înţelegerea Creaţiei, asa cum este ea văzută şi înţeleasă în tradiţiile ezoterice. Concluzia este simplă: Ştiinta actuală a ajuns la aceleaşi concluzii cu tradiţiile spirituale.
Potrivit taoismului şi tradiţiei Zen, Iubirea Adevarată este Creaţie. Ea este situată într-un alt plan, într-o altă dimensiune decât Iubirea umană obişnuită, de aceea trebuie găsit un limbaj nou care să o exprime, deoarece această Iubire se manifestă la alte dimensiuni decât cele care ne sunt familiare, Iubirea Adevarată este impersonală şi cosmică, fiind LEGEA PRIMORDIALĂ care guvernează universul.
Chiar dacă mă repet, este foarte important să reţinem că ştiinţa actuală a ajuns la aceleaşi concluzii ca şi tradiţiile spirituale străvechi ale planetei noastre, tradiţii care afirmă ca Iubirea, forţa motrice a universului, este singura care poate să ne facă să înţelegem natura ultimă a tuturor lucrurilor şi fiinţelor, adică pe noi înşine. Nu Cunoaştem pentru că nu Iubim, şi nu Iubim pentru că nu Cunoaştem.
“Dacă vom descoperi o teorie completă – a originii universului – trebuie ca ea să poată fi înţeleasă, în principiu, de fiecare om, nu doar de câţiva oameni de stiinţă. Atunci vom putea cu toţii – filozofi, oameni de ştiinţă şi oameni obişnuiţi, să luăm parte la discuţii asupra întrebărilor de ce noi si universul existam. Dacă vom găsi răspunsul adevărat la această întrebare, acesta va fi, totodată, trimful ultim al raţiunii umane, pentru că atunci vom cunoaşte mintea lui Dumnezeu.” (Stephen Hawking)