Bharata Natyam

Cuvântul dans în contextul cultural Indian face trimitere la o realitate mult mai complexă decât cea la care face trimitere cultura europeană, occidentală în speţă. În India şi în cultura orientală în general nu există o dihoptomie între dans şi teatru, deoarece cele două forme se află într-o foarte strânsă conexiune, iar pentru a descrie mai corect realitatea teatrală indiană este necesar să vorbim despre arta teatrului şi dansului.
Un alt aspect care trebuie menţionat că folosirea corpului din punctul de vedere al culturii orientale răspunde unor reguli codificate pe baza executării unor partituri fizice fixate în prealabil care cuprind nu doar deplasarea corpului în spaţiu, dar şi mimica facială şi tensiunile interne ale corpului în momentele sale de imobilitate. Actorul –dansator posedă, de aceea, un vocabular fizic bogat şi foarte divers- un patrimoniu care a fost transmis ce către maestrul său – prin aceasta este posibil ca să se povestească, cu ajutorul corpului şi a limbajului acestuia, poveşti, comentarii lirice, comunicând spectatorului imagini, gânduri şi emoţii prin intermediul unor reguli de execuţie foarte precise.
Tradiţia este una dintre cuvintele cheie ale mentalităţii indiene. Întregul ansamblu de reguli şi convenţii teatrale nu face decât să comunice un sens ce culminează cu rasa, experienţa delectării artistice, conceptul central al esteticii indiene. Teoria lui rasa este, se pare, contribuţia cea mai însemnată a Indiei în domeniul esteticii.
O anumită serie de sculpturi cu anumite semnificaţii şi sensuri particulare, ce se află în templu Koyil al lui Shiva din Tamil Nadu, prezintă într-un mod foarte armonios cele 108 mişcări fundamentale (karana) prezentate în Natya Shastra, cel mai vechi tratat de Indian de artă scenică,

Bharata Natyam este o formă complexă de dans indian specifică sudului Indiei.
Bharata-Natyam include toate formele de dans, de dans dramatic, care sunt menţionate în Shastra-s, fiind revelate de către înţeleptul Bharata.
Bharata Natyam este o artă complexă. Este simultan o artă scenică, dramatică, muzică, poezie, culoare şi ritm. Partea principală este dansul care include toate artele dar a cărui mesaj nu se adresează doar simţurilor, adică doar unei simple încântări exterioare, ci în mod special sufletului fiinţei care dansează şi sufletului spectatorului. Din cauza acestui aspect Bharata Natyam este o artă care se bazează în mod principal pe expresia spirituală. Acest dans nu poate fi executat în mod optim de către cineva care nu are nici o tangenţă cu viaţa spirituală.
Pentru ca Bharata Natyam să fie bine interpretat este necesar să fie înţelese şi celelalte arte, mai ales muzica. Un dansator, o dansatoare, a cărei inspiraţie vine prin intermediul muzicii interpretează şi trăieşte diferit dansul faţă de alte fiinţe care nu înţeleg dansul.
Bharata Natyam are mai multe modalităţi de expresie: mişcarea membrelor inferioare (picioare, gambe), limbajul gesturilor Hastas, ritmurile executate de picioare – Tala, poezia şi cântecele cântate de către muzicieni şi dansatori. Dar dintre toate cele mai importante sunt Bhava sau expresia. Foarte des fiinţele umane gândesc că Bhava înseamnă doar expresii faciale, dar această este o viziune superficială, deoarece Bhava este în mod special un mod exterior de a exprima stăriel interioare. Experienţa interioară se bazează pe trăirea sublimă a unei emoţii. Această emoţie se îmbină în mod armonios cu muzica, fiind în acord cu ea. Dacă muzica are o rezonanţă joasă, exprimând trăiri şi emoţii inferioare, în mod evident dansul va fi de aceeaşi natură.
Bharata Natyam este un vehicul pentru toate emoţiile, dar mesajul său este de a transcende ceea ce este inferior şi de a face posibilă manifestarea realităţilor transcendente în această lume materială. Această formă de dans urmăreşte să manifeste personajele din Mahabharata, Ramayana, Purana-e. În acest mod prezentând lumii nu numai măreţia spiritului uman.