"Pe omul frumos il gasim de paza la ordinea morala crestina"
- Ati inregistrat un succes rasunator cu prima dvs. carte, "Cine suntem", care s-a vandut in 85.000 de exemplare.Succesul promite sa se repete cu al doilea volum, "Despre omul frumos". Cine este omul frumos?
- Omul frumos din Romania este acela care, cu discretie, respinge toate incercarile de schilodire a sufletului care vin asupra neamului nostru. Omul frumos tinde spre desavarsire. Daca nu poate vorbi impotriva uratului, tace, dar in tacerea lui e un refuz hristic a tot ceea ce inseamna urat. Pe omul frumos il gasim de paza la ordinea morala crestina. Tara aceasta, slutita, degradata, uratita, lovita, este intarita pe dedesubt de omul frumos. Asa a fost la noi transfigurat uratul. Am infrumusetat ceea ce nu se poate infrumuseta: hidosul. Prin suferinta asumata jertfelnic si prin rugaciune cu lacrimi, omul frumos romanesc a transformat temnitele in manastiri. Omul frumos urmeaza modelul hristic. Caci Hristos a infrumusetat jertfa de sange, care in sine e cumplita. El a infrumusetat crucea, un obiect de tor-tura, care astazi este cinstit. Hristos a infrumusetat suferinta, pe care a facut-o corabie catre Dumnezeu.
- De ce era nevoie de o carte despre "omul frumos"?
- Pentru ca exista biblioteci despre omul urat si trebuia sa vorbeasca cineva si despre omul frumos. Cartea mea este o afirmare a valorilor acestui neam, este totodata o denuntare a uratului de langa noi si opereaza o separare, absolut necesara, intre frumos si urat. Acolo unde uratul nu poate fi infrumusetat, il separam de frumos. Romania, ca si lumea intreaga, este astazi supusa unui proces de uratire. Uratul ne invadeaza parsiv. E timpul sa restabilim granitele dintre frumos si urat si sa constientizam frumusetea. Frumosul este discret si plin de iubire. Adevarata frumusete se raporteaza la divin. Frumusetea fara iubire este a diavolului, si este cea mai ispititoare dintre toate. Deci, se cuvine o separare si in ceea ce numim frumos. Frumusetea adevarata este o sfintire a lucrurilor banale. O bucata banala de sapun ieftin devine frumoasa, pentru ca un detinut politic de la Pitesti si-a scris viata pe ea, cu unghia. O cana de tabla ordinara devine frumoasa, pentru ca un detinut politic de la Aiud batea in zid alfabetul morse pentru a comunica cu fratele sau de suferinta.
"Romania este frumoasa, dar chipul ii este acoperit de murdarie"
- Se intampla mai rar ca o persoana publica laica sa devina un apologet al credintei, asa cum e cazul dvs. Ce v-a impins sa faceti pasul acesta?
- M-a impins o stare de dezechilibru din societatea romaneasca. Altminteri, pesemne ca ramaneam in dimensiunea mea de actor. Sunt insa momente cand trebuie sa marturisesti credinta. Nu m-am gandit niciodata sa fiu apologet, dar a trebuit sa marturisesc cand am vazut incotro ne indreptam. Un crestin nu face parada, nu este un propagandist, ci marturiseste. Sunt lucruri total diferite. Cum spuneam la inceputul discutiei noastre, este momentul sa separam frumosul de urat. Prin iesirile mele publice, eu strig aceasta separare. In esenta, Romania este frumoasa, dar chipul ii este acoperit de murdarie. Daca ar fi sa mai scriu vreo carte candva, n-as spune Schimbarea la fata a Romaniei (apud. Cioran - n. red.), ci Spalarea la fata a Romaniei. Deci, ce fac eu e o operatie de igiena.
- Ati facut cariera artistica, mai ales in spectacole de pantomima. O arta muta a teatrului. Vorbitul in public este o revansa pentru indelunga tacere?
- Mi-a zis mie un oltean: "Dom'le, cand taci, le spui bine, dar cand vorbesti, le spui si mai bine". Genial olteanul. Se poate ca nevoia de a spune mai mult decat prin gest sa ma fi facut sa vorbesc, desi nu asta a fost principalul resort. Iesirea mea in public nu a fost ceva premeditat, cum nu au fost nici cartile. Nu ma gandeam acum cativa ani sa tin conferinte sau sa scriu carti.
- Cartile vi se vand in tiraje ametitoare pentru zilele noastre, la conferintele dvs. nu ai loc sa arunci un ac. Iar publicul dvs. este foarte divers, ceea ce arata ca mesajul este receptat nu numai de oamenii care merg regulat la biserica, nu doar de intelectuali sau artisti. Vorbele dvs. sunt intelese si de omul obisnuit. Cum va explicati ca aveti o asemenea priza la public, cu un discurs care parea perimat: despre dragostea de tara si de Dumnezeu?
- Cred ca romanul este cinstit sufleteste, si numai in aparenta ignora chestiunile esentiale, cum sunt credinta si patriotismul. Lumea romaneasca, satula de atata urat, de minciuna, de compromisuri, este insetata de adevar si de autentic. Si cand a identificat un izvor de apa curata, a venit. Lumea vine sa se recunoasca in ceea ce spun si sa se odihneasca sufleteste.
- Simtiti ca lumea romaneasca astepta pe cineva care sa vorbeasca despre neam, patrie si Dumnezeu, asa cum o faceti dvs.?
- N-am monopolizat eu discursul crestin si patriotic din Romania. Dimpotriva, din punctul asta de vedere, pot spune ca sunt un... puric. Sunt altii mari... In primul rand, discursul crestin marturisitor il au toti cei care au scris memorialistica din gulagul comunist. Numai ca au fost sabotati de sistem - de un sistem cu radacini in trecutul recent si care are o parte in interior, in tara, si o parte in exterior. Supravietuitorii temnitelor comuniste au vorbit exemplar despre Dumnezeu, neam, jertfa, in cartile lor, dar aceste carti au fost ocultate de sistem. Au fost siliti sa scoata perle ale memorialisticii la edituri mici si in tiraje la fel. N-a ajuns informatia la cine trebuie. Pe urma, fostii detinuti politici au fost blasfemiati, ca sunt niste bosorogi extremisti si resentimentari. La fel s-a intamplat cu marii nostri duhovnici care au marturisit. Ei au fost izolati in manastiri, au fost stigmatizati ca sunt talibani ortodocsi. Eu am fost imprevizibil, ca am aparut dintr-un spatiu - culmea, foarte la vedere - de unde ei nu se asteptau. Si am deschis un canal de comunicare pe care nu erau pregatiti sa-l blocheze. Surpriza i-a si paralizat pentru o vreme si, pana s-au dumirit, era deja tarziu. Bine, incearca acum sa ma stigmatizeze si pe mine, ca fascist, extremist religios, nebun etc. Insa e mai greu, fenomenul e deja creat. O doamna din cultura romana, careia nu-i dau numele, a spus, referitor la ce starneste discursul meu, ca a crezut ca asemenea "ape freatice" (cum ar fi crestinismul si dragostea de tara) au disparut. Eu credeam ca au disparut apele freatice care au scos-o pe ea la suprafata, cum ar fi comunismul, globalizarea...
"Nu m-am smintit intr-atat incat sa ma cred VIP"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu